Văruţu' contraatacă Prin urmare mă aflu în reflux cultural şi într-un energic flux al cărui scop final, ca să mă exprim aşa, este tocmai văruţu', adică felul în care a ajuns el la fabrica ELBA din Timişoara, de la gostatul "Prietenia între popoare", dintr-un sat vecin, cu drumuri desfundate, în care a manageriat un măgar înhămat la o tăligă, era mic pe vremea aceea văruţu', n-a făcut şcoală, nu erau bogaţi ai lui genitori, doar frate-său a urmat Politehnica, văruţu' a terminat patru clase, dar nu s-a lăsat, şmecher este, mare în gură, fanfaron, lăudăros, anticultural cît cuprinde pentru că îl ţine pe frate-său de bleg şi meschin. Pe văruţu' un spirit întreprinzător l-a animat toată vremea: "ăsta te cumpără şi te vinde cum vrea el", ziceau, ascuns admirativ, foştii colegi de la gostatul "Prietenia între popoare". La întreprindere a lucrat la bacşişuri multe, pe urmă a ajuns pe la niscaiva depozite şi bine s-a aranjat, pe urmă mai marii întreprinderii de stat au rîs ei de prostia lui rurală şi de cum se pricepea el să facă pe prostu' şi să-i gîdile cu admiraţiile lui naive şi cu totul sincere şi dezinteresate, aşa că l-au numit administrator la baza sportivă a fabricii, şi acolo bine i-a fost, mult mai bine ca niciunde, seara vine acasă la bloc şi nu ştie ce să facă, el tot cu problemele de la sat e dedat, tot alea le ştie, seara trebuie să dai la vacă, la porci, să vezi dacă vin gîştele, dezlegi pe urmă cîinii. Aici, la bloc, după-masa, nu are ce face văruţu', era să se înece mai anii trecuţi că mult îi place lui în cada de la baie să stea: în apă fierbinte aşa de-a proasta adastă şi se uită în tavan şi, pe cînd a stat cum vă spun, ia venit somnu'! Acu sînt dator să explic cum vorbeşte el fără să aibă acces la sistemul de referinţă abstract al limbii naţionale. Sîntem la el în sufragerie, am cam băut ceva, sîntem desigur cam piliţi

şi văruţu' îmi povesteş