"Tata imi povestea despre Romania ca despre o tara minunata, de poveste".
- Despre poeti se spune ca nu se pot desparti de apa pe care au baut-o la locul nasterii lor. Totusi, dvs. ati parasit Basarabia, pentru a va stabili in Bucuresti. Ce stiati, inainte de a veni aici, despre Romania si ce ati gasit la venire?
- Satul meu natal Tanatari e o veche comunitate de romani, situata mai sus de Causeni, unde Stefan cel Mare si Sfant s-a invrednicit sa zideasca o bisericuta care mai dainuie si astazi si care e luata sub ocrotirea Unesco: jumatate e ingropata sub pamant, cealalta parte iesind spre cer cu un singur turn, nu mai inalt decat statura unui viteaz calare. Mai la nord, se-ntinde pe sapte coline, ca si Roma, satul meu natal, de o frumusete incredibila. Acolo am aflat toate tainele Universului. Era - mi se parea in copilarie - raiul adevarat: cu gradini in valuri, nuci si ciresi cu trunchiul gros mai bine de un metru si cu coroane uriase. Tata a fost ostas roman, ca si multi oameni din sat. Imi povestea despre Romania ca despre o tara minunata, de poveste. De la razboi s-a intors cu o valiza de lemn, plina cu carti romanesti, pe care le-am citit, copil fiind, si cu o lentila galbena de la o luneta. Pentru mine, de la varsta de zece ani, Romania devenise o obsesie: visam noapte de noapte ca sar Prutul, ca ajungeam la un oras aglomerat pe care il vedeam in detalii, ca vorbeam cu oamenii de acolo. Greu imi inchipuiam cum o tara intreaga poate sa vorbeasca romaneste. Legatura cu tara-mama era taiata definitiv, nu ne parvenea nici o informatie, literatura romana era interzisa in Basarabia, insasi rostirea cuvantului "Romania" iti punea existenta in pericol. Un tanar poet facuse un acrostih in cartea de debut: pe prima pagina se citea Romania. A avut un ecou ca de bomba pusa la Cc al partidului. Au urmat represalii pe toate fronturile. Din cartile c
