Exista un raport direct proportional, firesc, intre pretul benzinei si celelalte preturi.

Ori de cate ori a crescut pretul benzinei in acesti ultimi ani, toate celelalte preturi au urcat. Transportul marfurilor da, asadar, marirea sau scaderea unor preturi - de la patrunjel la automobile.

Prin urmare, mare le-a fost bucuria romanilor, atunci cand au aflat ca benzina se ieftineste. Intreaga lor viata avea sa se schimbe! Atinsesera - isi spuneau ei increzatori - acel ultim prag de "mai rau", pentru ca acum sa urce vertiginos spre "mai bine".

Doar ca - patrie dintotdeauna a paradoxului ("Muntii nostri aur poarta/ Noi cersim din poarta-n poarta" - cum spunea un poet), Romania nu s-a dezmintit nici acum.

Nauciti de bucuria ieftinirii benzinei, romanii au descoperit cu stupoare ca stiutul raport s-a inversat. Pretul carnii, de pilda, urca mereu in acest timp, inexplicabil. De ce oare?

Adaptabil si bland, romanul s-a obisnuit, cu chiu cu vai, sa vada cum stabii de mai ieri, acum o duc mult mai bine. Ei sunt noua burghezie a tarii, "investitori", "oameni de afaceri" - miliardari de carton.

S-a impacat, bietul de el, si cu ideea ca sansa de redresare morala a Romaniei - visul celor morti in decembrie 1989 - a disparut. Pe vechii tortionari, pe cozile de topor de pana mai ieri, nu-i va mai cunoaste in veci. "Afacerea dosarelor" s-a clasat.

S-a obisnuit si cu modul aberant in care partidele politice - garantie a democratiei - in loc sa studieze strategii de optimizare a vietii romanesti, se cearta intre ele ca niste tate-n piata. Asta, daca nu cumva se faramiteaza in functie de mici orgolii si mari ambitii.

S-a obisnuit chiar sa nu-i mai judece prea aspru pe "alesii lui", pentru care s-a inventat - ad-hoc - o alta Romanie, idilica si opulenta.

S-a obisnuit ca in schimb, atunci cand boala il rapune, sa se duca resemnat la spit