•Natalia Tachi, in varsta de 66 de ani, nu are nici un mijloc de existenta si doar mila vecinilor o mai mentin in viata. Locuia intr-un bordei absolut insalubru.
O vecina miloasa, pe numele ei Elena Bita, cu toate ca nu o duce mult mai bine decat Natalia Tachi, a luat-o la ea. Dar nu poate sa o tina la infinit. "Eu am o pensie de 70.000 de lei. Mi-a fost mila de ea, dar nu mai pot sa o tin. Nici eu nu am bani ca sa-mi cumpar medicamente (am apa in burta), de unde sa am bani pentru ea? Este pe jumatate paralizata, nu poate vorbi, abia se misca. Am fost la Directia Muncii sa ma interesez daca poate sa o ingrijeasca statul. Mi-a spus sa-i faca primaria din sat pensie. Ea nu este singura pe lume. Are un baiat care are zece copii. Este vai de capul lui", ne-a declarat Elena Bita.
"Handicapat-handicapat, dar are toate simturile si imi este frica sa-l mai tin in casa"
In acelasi sat, Osoi, am intalnit un alt caz care se deosebeste de primul doar prin numele "eroilor" si prin situatia in care se afla. Anica Buzila (60 de ani) este mama unui handicapat mintal, ajuns la varsta de 21 de ani. Au fost luati, tot din mila, de consateanca lor, Maria Pricop. Trebuie de remarcat faptul ca nici mama, nici fiul nu primesc ajutor de nicaieri; ajutorul social de 200.000 de lei nu mai soseste intrucat nimeni nu s-a mai interesat de soarta acestui baiat. Cat poate rezista un om, chiar daca vrea sa-si ajute aproapele? "Pe mama as mai tine-o, dar imi este frica de baiat. Handicapat-handicapat, dar are toate simturile si imi este frica sa-l mai tin in casa. Sa-l duca statul la azil", ne-a spus Maria Pricop. Pe ulita satului ne-am intalnit cu unul dintre membrii consiliului local, Neculai Ciornei. El stia despre soarta acestor oameni - s-a discutat si in consiliu nu o data despre ei - dar, nefiind fonduri, problema a fost abandonata. "Stiu ca este greu
