Editura piteşteană Paralela 45, în colecţia sa generaţionistă intitulată 80, iniţiază un spaţiu editorial dedicat exclusiv postmodernismului. Specializată în teoria literaturii, Carmen Muşat participă la această iniţiativă cu un volum de eseuri despre problemele şi manifestările literaturii post-moderne la noi.

Autoarea îşi spune poziţia în chestiunea controversată a existenţei postmodernismului în sine: există un postmodernism românesc, iar cartea de faţă încearcă să-i traseze câteva coordonate definitorii. Perspectiva teoretică, prezentă prin chiar formaţia autoarei, include o judecată estetică implicită prin selectarea unor autori ilustrativi, mai precizează textul introductiv. Răspunsurile la o anchetă a revistei Paralela 45, incluse în volum, oferă câteva precizări în plus privind poziţia autoarei: "Probabil că Generaţia '80 este a doua generaţie cu certă conştiinţă şi vocaţie teoretică din literatura noastră, după cea care a marcat perioada interbelică." (Carmen Muşat s-a ocupat şi de romanul românesc interbelic într-o carte apărută recent în colecţia Tezaur a editurii Humanitas.) Cât despre pretinsa dispută între optzecişti şi nouăzecişti, autoarea crede că e vorba doar de o firească şi încurajatoare diversificare a postmodernismului. În orice caz, optzeciştii nu mai pot fi priviţi ca "o grupare literară omogenă" (121), dar nu pot fi ignorate "trăsăturile comune ale reprezentanţilor postmodernismului românesc" care ar fi: revolta împotriva formelor preconstituite, refuzul convenţiilor, deconstrucţia sistematică a tiparelor genurilor, toate fiind "indiciile apariţiei unor noi formule textuale" (104).

Postmodernismul, văzut ca o "sinteză barocă între realism şi modernism" (111), nu a făcut încă "pasul hotărâtor înspre suspendarea graniţelor între cultura de masă şi cultura elitei" (113), pentru că există o incompatibilita