Am urmărit de mai multe ori, în această rubrică, modul în care se manifestă caracterul "formularistic" al limbajului: în producerea de noi sintagme, prin imitarea şi modificarea celor deja existente. În limbajul contemporan, rapiditatea maximă în reutilizarea formulelor, a îmbinărilor mai mult ori mai puţin stabile se observă în argou şi în stilul publicistic. Argoul permite nenumărate substituiri în expresiile sale; unele dintre substituţii produc aşa-numita "derivare metaforică" (a băga la ghiozdan/ladă/jgheab etc.; a lua în balon/ birjă/avio etc.). Sintagmele reluate, imitate şi parodiate de jurnalişti sînt adesea acelea pe care discursul politic sau cel al publicităţii le transformă la un moment dat în sloganuri, în clişee, în formule la modă. Dintre formulele politico-publicistice care s-au bucurat de succes în ultimul deceniu, producînd multe variaţii şi adaptări ironice, putem aminti: o anumită parte a presei, oameni de bine, salam cu soia, revoluţie de catifea, aleşii poporului, evenimentele din decembrie etc. Un clişeu supus transformărilor este şi podul de flori: metafora cuprinsă în această formulă era direct legată, la început, de festivităţile care tindeau să reapropie politic România şi Republica Moldova. Caracterul festivist şi ineficient al aruncării de flori în apele Prutului a fost însă simţit ca aflîndu-se în evident contrast cu nerezolvarea adevăratelor probleme, a gravelor crize politice şi economice: s-a creat astfel, de la început, un context depreciativ pentru reutilizarea expresiei. Formula podul de flori (de peste Prut) a căpătat un caracter emblematic, desemnînd în mod succint demagogia politică din raporturile dintre cele două state: "dacă firmele din România, dacă acel capital românesc n-o să se trezească în timp util, riscăm să rămînem numai cu podul de flori"; "repet, dacă nu vom acţiona rapid, vom rămîne cu podul de flori" (Ştire