Protagonist al scenei literar-artistice şi editoriale italiene timp de peste trei decenii, Italo Calvino (1923-1985) se află în prezentul continuu al conaţionalilor săi, dar şi al lumii, dovadă în acest sens fiind şi apariţia în cursul anului 1999, în condiţii ireproşabile, a celor mai reuşite romane ale sale în deja populara colecţie "Clasici ai literaturii moderne" a Editurii Univers. Este vorba de celebra trilogie fantasy Vicontele tăiat în două (1952), Baronul din copaci (1957), Cavalerul inexistent (1959), tradusă fără cusur de prof. Despina Mladoveanu, căreia i-a urmat Dacă într-o noapte de iarnă un călător (1979); o partitură mult mai dificilă prin nestatornicul balans stilistic, accesibilă în limba română graţie traducerii pline de har a italienistei Anca Giurescu, ce semnează şi o subtilă postfaţă. Un cuvânt de laudă se cuvine Editurii şi pentru utilul şi cuprinzătorul aparat critic ce însoţeşte seria Calvino.

Autorul se impune încă din anii '50 ca un declanşator de modernitate în epica italiană, nu numai ca povestitor, romancier şi editor (la Einandi, unde îşi tipăreşte aproape toate cărţile), ci şi ca teoretician al naraţiunii post-romantice (Manzoni), post-veriste (Giovanni Verga), post-neorealiste (Vasco Pratolini). Alături de Cesare Pavese şi Alberto Moravia, Italo Calvino a fost poate cea mai la zi (în sensul permeabilităţii europene) conştiinţă critică, etică şi estetică, dar şi civică într-un Torino, capitală a unui Piemont conservator, dar paradoxal, aflat în avangarda naşterii televiziunii, a filmului (ce a adus celebritate mondială unor regizori) şi, prin autorul Cavalerului inexistent, a romanului. Ca să nu mai vorbim de supertehnologica marcă FIAT. Un caz aparte în literatura italiană este cartea postumă a friulanului Pier Paolo Pasolini (roman prin adopţie) intitulată Petrolio, apărută de curând şi în limba română în traducer