Părintele Sisoe, intrat de curînd în cinul monahal, fusese mutat aici, la Schitul de pe munte, unde a aflat un stareţ milostiv, slujitori frăţeşti, şi, mai ales, un aer curat binefăcător bucăţii de plămîni cît îi mai rămăsese din război. Era fericit că şi-a ajuns visul copilăriei de care grăia de cînd i s-a dat darul vorbirii: "Mămuţă, eu vreau să mă călugăresc". Şi se suia pe scaunul cel mic al său ca într-un amvon. "Vreau să mă călugăresc". - "Călugăreşte-te, dragul mamei, mai în taină, ceva mai încet, că mi-ai spart urechile şi n-ai ajuns încă ecleziarh în strana dreaptă a Mitropoliei".

Aşezat în cafas pe un sac cu un conţinut indefinit, făcea două lucruri deodată: urmărea desfăşurarea vecerniei de sus şi freca sîrguincios lingurile, cuţitele şi furculiţele de la arhondaric. După o pauză, cînd cînta şi el 'Lumină lină', trecea la lustruitul polonicelor şi al paharelor, cupe adevărate domneşti de metal scump şi cleştar.

Fu chemat la altar de părintele iconom Saba: "Prea Cuvioase părinte Sisoe, am auzit că ai fost iconom la Mănăstirea de la Dunăre; sîntem colegi. Te-am observat de aproape şi am văzut cît de conştiincios lucrezi la orice te punem. Te fericim pentru buna dispoziţie. Mi s-a spus că ai observat că dimineaţa noi tăiem 47 de porţii pentru 54 de vieţuitori. Bravo!". "Mulţumesc, dar să nu mă mai lăudaţi că mă duceţi în ispită şi încep să vă cred." Răspunsul prompt îl încurcă pe iconom care renunţă la discursul său obişnuit: "Aţi observat că dimineaţa, noi tăiem 47 de porţii pentru 54 de vieţuitori. Ştii cîte economii facem noi procedînd aşa? 12%, domnule, ce zici?" - "Zic că vă pricepeţi şi mă bucur. Noi eram o comunitate mică, n-aveam de unde să mai scoatem, pe lîngă cîţiva morcovi, pătrunjel, castraveţi sau ceapă, şi procente." Aceste cuvinte, de cum au ajuns în urechile lui Sava, l-au înseninat, i-au umplut inima de bună