Scriitorii valoroşi scriu şi cărţi pentru copii valoroase. Este cazul cunoscutului prozator Stelian Ţurlea, care în Cavalerul spaţial face o adevărată risipă de talent literar pentru a-i încânta pe micii săi cititori. Iar drept rezultat, îi cucereşte şi pe maturi, bineînţeles dacă aceştia au cultura literară necesară pentru a sesiza rafinamentul unui text aparent simplu.

Este vorba de un roman picaresc, a cărui acţiune se petrece în zilele noastre. Personajele principale sunt un copil, Daniel, şi unchiul său, Don Pedro, un bărbat solitar şi excentric, care merge pe stradă cu patine cu rotile şi locuieşte într-o cabană din munţi, după ce a fost un parlamentar neconvenţional, gata să spună oricând ce crede, indiferent de reacţiile asistenţei.

Daniel îşi petrece vacanţa la unchiul său, care, cu o dragoste sobră, îl iniţiază în frumuseţile naturii, obligându-l să se spele dimineaţa în curte, cu apă rece, de munte şi luându-l drept partener într-un zbor de neuitat cu parapanta. Treptat, în viaţa lui Daniel îşi fac loc tot mai multe experienţe de neuitat. Printr-un fel de dezlănţuire progresivă a imaginaţiei, prozatorul introduce în cartea sa şi elemente de SF, şi referiri la viaţa politică românească de azi, şi reprezentări onirico-satirice ale războiului din Iugoslavia. Ca şi Micul prinţ al lui Saint-Exupéry, Cavalerul spaţial are o irizaţie umanistă, autorul raportând mereu totul la o lume ideală şi totuşi verosimilă, în care oamenii s-ar putea înţelege.

Prozator experimentat şi înzestrat cu un remarcabil bun-gust, Stelian Ţurlea nu face greşeala de a crede că-i poate încânta pe copii maimuţărindu-i. Stilul său rămâne mereu firesc şi elegant. Descrierile de natură sunt, în cartea sa, pline de poezie, deşi lipseşte orice tentativă de poetizare. Dialogurile au un ritm alert şi captivant, ca schimbul de mingi într-un joc de ping-pong. Iar