Recenta vizita a presedintelui Constantinescu la Londra pare sa fi adus romanilor ceea ce acestia asteapta de peste cincizeci de ani: un aliat strategic european Aseara s-a incheiat una dintre cele mai importante vizite facute in strainatate de Emil Constantinescu in acest mandat - vizita oficiala de trei zile in Marea Britanie, la invitatia Reginei Elisabeta a II-a. Demers nu atit important pentru ceea ce s-a obtinut concret si pe termen scurt, cit pentru angajamentele luate pe termen lung. Este important sprijinul britanic pentru a face din Bucuresti cel mai influent centru bursier din Balcani, de exemplu. Insa, daca privim punctual, riscam sa nu vedem ceea ce este cel mai important: Londra are nevoie de un centru de influenta in zona si, pentru aceasta, avem fericirea sa fi fost aleasa Romania. Sa fie chiar intimplatoare alegerea? Cum a demonstrat-o si anul trecut, prin promisiunile facute in parlamentul de la Bucuresti pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, cuvintul premierului Tony Blair este, spre deosebire de al altor lideri occidentali, unul pe care se poate pune baza. Vrem, nu vrem, Balcanii vor trebui sa intre cit mai curind sub influenta economica a Occidentului, un proces din care vor avea de cistigat atit cei din zona cit si cei ce investesc. Spatiul balcanic este o miza majora in Europa. In ciuda instabilitatii din zona iugoslava, acesta reprezinta, totusi, o piata imensa, o importanta resursa de materii prime si, ceea ce este mai important, are un potential de dezvoltare extraordinar. Acum, zonele de influenta ale lumii nu se mai impart la masa negocierilor, de catre liderii politici, cu creionul in mina si pe procente, cum s-a facut acum jumatate de veac la Malta. Actualmente, jocurile majore se fac prin lupta dura a marilor companiilor, cu sprijin politic la nivel de guverne. Este o naivitate sa credem ca Balcanii n-au intrat in astfel de cal