Suspendati intre Europa si propriul trecut, ambele greu de digerat, cautam deja un nou refugiu Care este miza electorala a anului 2000? In '90 si '92 a fost amortizarea socului eliberarii de Ceausescu. Si ce "amortizor" mai eficace decit Ion Iliescu putea exista la acea vreme? In 1996, desi nu avea inca o alternativa, Iliescu era deja prafuit si plictisitor. In plus, romanii isi permiteau inca sa riste. Desi n-a fost niciodata un personaj politic dupa care sa tinjesti, Emil Constantinescu a avut suficienta inteligenta, ambitie si rabdare pentru a se recomanda, in final, drept locatar al schimbarii. Si-a facut treaba constiincios. A gestionat o schimbare pe cit de chinuita, pe atit de reala. Romania e deja pe drumul integrarii in Uniunea Europeana. Dar citi dintre noi apreciaza acum eforturile si riscurile politice pe care si le-au asumat unii pentru a se intimpla acest lucru? Si, la urma urmei, cum sa ceri unui personaj impasional, precum Emil Constantinescu, sa produca entuziasm? Ramine, insa, faptul ca schimbarea a avut loc si aceasta va fi, probabil, una din cele doua mari teme cistigatoare ale campaniei electorale din acest an: europenizarea Romaniei. In jurul ei se poate construi enorm: de la certitudinea unor fonduri consistente pina la sentimentul reconfortant al intrarii in lumea buna. In fapt, e vorba de un pas istoric, in urma caruia, cel putin teoretic, toata lumea are de cistigat. Aceasta e cartea electorala a lui Emil Constantinescu si, in mare masura, a actualei puteri, in intregul ei. Daca o asemenea achizitie nationala e de natura sa mai inhibe din nostalgia sinucigasa dupa un regim fie el si cosmetizat intruchipat de Ion Iliescu, ea scoate in evidenta o noua fateta a psihologiei publice romanesti. I-am putea spune nevoia de recuperare a identitatii. Ea se regaseste in ceea ce numim uneori indiferenta fata de politica, imunitate la promisiuni, apatie