Cuibul cu randunici. Locuiesc de vreo 13 ani in Brasov, insa o particica a sufletului meu a ramas pe culmea dealului din Zaul de Campie, unde exista un castel frumos ca-n basme, inconjurat si ocrotit de o padure formata din cele mai diverse specii de arbori. . Aud parca si acum freamatul mangaietor...
Cuibul cu randunici
Locuiesc de vreo 13 ani in Brasov, insa o particica a sufletului meu a ramas pe culmea dealului din Zaul de Campie, unde exista un castel frumos ca-n basme, inconjurat si ocrotit de o padure formata din cele mai diverse specii de arbori.
Aud parca si acum freamatul mangaietor al copacilor care vegheaza ocrotitor Casa de copii, amplasata in stravechiul castel. Simt parfumul suav al liliacului sau mirosul de rasina al brazilor ce strajuiau imensa curte, vad, parca, rondourile cu panselute gratioase, cu albastrele, precum si perdeaua de trandafiri rubinii care-si ridicau mandri capsoarele bucalate spre terasa castelului, sporind frumusetea locului prin prospetimea culorii si mirosul imbatator. Vad cararea proaspat maturata ce ducea spre gradina (unde erau legume din belsug) si spre gospodaria anexa unde erau: pasari, porci, oi si doi cai. Aud parca glasurile subtirele si rasetele clinchetii ale fetitelor orfane care traiau in acel colt de rai, tanjind dupa dragostea parinteasca.
Condusi de un director inimos, angajatii Casei de copii s-au aliat cu natura pe care au infrumusetat-o spre a insenina sufletele firavelor orfane, care au fost sortite sa bea prea de timpuriu din cupa cu amarul vietii.
Imi amintesc de o zi insorita de primavara tarzie cand, ajungand la Casa de copii unde eram profesor-educator, am fost intampinata de fetele grupei mele care mi-au spus voioase ca o randunica si-a facut cuib in dormitorul lor. Vorbele fetelor mi se pareau incredibile. Luandu-ma de maini m-au dus aproape pe sus la etajul I al castelu
