Scriitori români evrei

Conform statisticilor, în România evreii reprezintă azi 0,0006% din populaţie, procent în scădere, fiindcă majoritatea sînt în vîrstă. Există însă cîteva grupuri cu atitudini violent antisemite, pe care nu ezită să le facă publice, cu o suspectă ostentaţie, ştiind că butonul pe care apasă pune în mişcare un mecanism capabil să funcţioneze şi în gol. "Stigmatizarea" ca evreu a oricărei persoane care nu le convine, repetarea aceloraşi stereotipuri negative - evreii ca permanentă ameninţare, ca duşmani şi alte asemenea pot fi citite mereu în publicaţiile lui C.V. Tudor, Dumitru Dragomir, Viorel Roşu ("Revista misterelor"), în "Puncte cardinale" etc. Cel mai ciudat e că nu aceste expresii primitive ale urii sînt combătute, nu ele declanşează îngrijorare şi proteste pe măsură, ci este căutat cu tot dinadinsul antisemitism acolo unde nici gînd să existe. Ar părea o formă de nevroză, de delir fantasmatic, să vezi în Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Dorin Tudoran nişte antisemiţi, dacă acuzaţiile n-ar avea o mare doză de subiectivitate, un dedesubt ce n-are nici o legătură cu originea acuzatorilor. La fel cum România Mare şi Atac la persoană îi trec pe listele cu evrei pe toţi cei care contravin intereselor lor, cam aşa e sporită şi lista antisemiţilor, din nemulţumiri personale. * Dar nu despre neadevărurile din "Le Monde" ale lui Edgar Reichmann ne vom ocupa azi (în revista 22 nr. 5 şi 6 cei interesaţi vor găsi atît textul din "Le Monde" cît şi replici convingătoare), ci despre un foarte bun grupaj din VIAŢA ROMâNEASCĂ nr. 12, intitulat Fondul literar iudaic în spiritualitatea românească (titlu nu prea bine ales, pentru scriitorul român fondul literar amintind - e oarecum de domeniul amintirii - de bani). Între textele acestui grupaj, un loc aparte îl ocupă cele "expres consacrate recentului septuagenar Radu Cosaşu", îmbătrînit