Europa ne-a preluat in cadere libera si, daca economic si politic ne va salva, nu vom sti de fapt niciodata pe cine a salvat cu adevarat. Intr-adevar, 15 februarie este o data care va ramine in istoria Romaniei. Intr-adevar, incepind cu 15 februarie, din punct de vedere politic, al securitatii si, in curind, economic nu mai sintem, ca natie, "sub vremi". Presata politic si sustinuta financiar de la Bruxelles, Romania va deveni o tara stabila, care prin uniunea vamala cu Europa va fi si extrem de atractiva pentru investitiile straine, in special datorita miinii de lucru ieftine. 15 februarie reprezinta insa si alte lucruri. In primul rind, este ziua in care statul national roman, in sensul propriu al acestui concept, paraseste, de fapt, istoria. Este ziua in care, de facto, o parte din suveranitatea nationala a Romaniei este transferata la Bruxelles, care devine o a doua capitala a Romaniei. Este ziua incepind cu care nu se va mai putea vorbi de un proiect istoric romanesc, autonom. Este o zi careia trebuie sa-i adaugam si o nuanta trista pentru ca Europa ne-a preluat in cadere libera si, daca economic si politic ne va salva, nu vom sti de fapt niciodata pe cine a salvat cu adevarat. Nu te poti bucura exclusiv de bunastarea pe care mecanismele Europei unite te vor ajuta sa o acumulezi fara nostalgia identitatii proprii pe care nu ai ajuns niciodata sa o descoperi si sa o explorezi in totalitate. Vom ramine probabil pentru totdeauna legati de mitul epocii de aur interbelice, perioada pe care o vom echivala cu plenitudinea identitatii noastre. Pe de alta parte, 15 februarie este ziua incepind cu care politica si economia romaneasca se vor desparti, pentru a se intilni dupa ani buni, prin urmasii zamisliti impreuna cu Europa. Exact ca si in cazul reformei, exista riscul ca integrarea in UE sa fie dorita de toata lumea, cu exceptia cazurilor in care ea afecteaza interesel