Conventia Nationala a Partidului Democrat a fost, cel putin pentru acest partid, un succes: nimeni nu si-a mai dat demisia din PD, discursurile au fost lipsite de surprize si cel putin la fel de plictisitoare ca un discurs parlamentar, iar Petre Roman a fost reales presedinte al partidului cu o majoritate care nu a atins unanimitatea, probabil, doar dintr-un sentiment de jena. Momentele cele mai importante ale acestei conventii s-au desfasurat, de fapt, la citirea mesajelor, cind Partidul Democrat a primit oferte de colaborare din intreaga zona politica. PDSR a venit cu cel mai puternic mesaj de cooperare, reluind mai vechiul ideal al polului social-democrat si cerind sa se renunte la tensiunile "artificiale" dintre cele doua partide. De cealata parte a baricadei, taranistul Remus Opris a vorbit si el despre cooperarea in guvernarea viitoare, iar liberalul Mircea Ionescu-Quintus a reusit sa simuleze cu succes faptul ca intre PD si PNL nu ar exista nici un fel de probleme. Conventia PD a oglindit diferentele din ce in ce mai mari dintre cei doi adevarati lideri ai partidului, Basescu si Roman. Primul a devenit din ce in ce mai popular, asaltat in permanenta de doamne de virsta a doua, cu coc si parul vopsit in negru, dornice sa faca o poza alaturi de "domnul ministru" in timp ce sotul se plaseaza discret undeva in afara cadrului aparatului de fotografiat. Roman, in schimb, vorbeste din ce in ce mai putin cu membrii partidului si sta aproape in permanenta alaturi de cite un diplomat strain cu care discuta intr-o limba de circulatie internationala. Basescu vorbeste despre risipa banilor din invatamint in timp ce Roman cere ca profesorii sa beneficieze de statutul pe care-l merita. Ministrul Transporturilor sustine ca ritmul reformelor nu trebuie "slabit", in timp ce ministrul de Externe este preocupat de protectia sociala. Din aceasta perspectiva, multi dintre cei care