Politica si obscenitate Injuram de mama focului, ceas de ceas, zi de zi, si-n proportie de masa. Si nu de azi, de ieri. Nici de pe vremea comunismului. Injuram de cand ne stim. Ne injuram dusmanii, adversarii, prietenii, neamurile, nu o data chiar si pe cei dragi. Injuram de mama cel mai adesea. Si...

Politica si obscenitate Injuram de mama focului, ceas de ceas, zi de zi, si-n proportie de masa. Si nu de azi, de ieri. Nici de pe vremea comunismului. Injuram de cand ne stim. Ne injuram dusmanii, adversarii, prietenii, neamurile, nu o data chiar si pe cei dragi. Injuram de mama cel mai adesea. Si de cele sfinte la tot pasul. La necaz, la manie, la bucurie, la bautura, la ananghie, in momente de cumpana ne slobozim in sudalme si mascari. Injuram din lehamite, din ura, din invidie, chiar admiratia ia forma injuraturii. Pentru toate situatiile, avem injuratura potrivita. Cu adanci conotatii sexuale, metafizica injuraturii la romani e drapata in faldurile grele ale obscenitatii.

Astazi, parca mai mult ca oricand, injuratura a devenit o prezenta cotidiana si familiara in peisajul sonor al strazii, la concurenta apriga cu mizeria de la rigola. Si nu numai. Injura batranii, maturii, tinerii, injura si copiii. Injuratura e semn de barbatie, insa, de la o vreme, doamnele au facut si ele progrese notabile si nu o data - ai chiar impresia ca blandele fapturi si-au schimbat sexul peste noapte.

Se injura cu temei, dar si din placere pura. Se injura in tramvai, in gara, in piata, pe strada, la carciuma, la cinema, in magazine, in texte de muzica usoara, la televizor, in talk-show-uri, in ziare, in conferinte de presa. Se injura vartos si in Parlament. Mai zilele trecute, un ales l-a facut "dobitoc" pe un alt ales al poporului. Nimeni nu s-a formalizat. Hotarat lucru, alesii intre ei nu mai rezista sa nu-si spuna pe nume. Si nu e vorba de exaltati ce au pareri