"Fenomenul Săpînţa" este cunoscut în special datorită celor cîteva articole publicate în anii '50 de cunoscutul critic de artă Radu Bogdan despre meşterul popular Ion Stan Pătraş ca şi Monografiei sentimentale a cimitirului vesel datorată lui Pop Simion, conţinînd 116 fotografii ale lui I. Miclea-Mihale (1972). Pentru a fi şi la îndemîna străinilor interesaţi de acest cimitir unic, lucrarea a cunoscut o ediţie în franceză şi alta în engleză. În fine, tot în intenţia de a se adresa străinilor a apărut în 1991 Săpînţa. Le cimitière joyeux/The merry Cemetery. Photographies de G. Pestarque. Texte de présentation de A. Mihăilescu, s.l., ed. Hesse. Numitorul comun al acestor articole sau albume este că prezintă aspectul cel mai caracteristic şi mai rapid de perceput al cimitirului parohial din Săpînţa şi anume cel artistic. De menţionat că în Săpînţa, sat din Maramureş cu circa 3500 de persoane, mai sînt încă trei cimitire, ale altor confesiuni ale localnicilor: un cimitir greco-catolic mai vechi, cu cruci sculptate în lemn, un cimitir adventist şi rămăşiţele unui cimitir evreiesc.

În afară de aspectul prorpiu-zis artistic, căruia îi subliniem importanţa, textele inscripţiilor din cimitirul de la Săpînţa pot fi supuse unor analize diverse: folclorice, etnologice, sociologice, lingvistice, cu condiţia sine qua non ca textele epitafelor să fie editate ştiinţific. De observat că unele inscripţii au apărut transcrise, de ex. în lucrarea amintită despre Săpînţa din 1991, dar într-un mod defectuos, de neluat în seamă într-un studiu serios.

Sfîrşitul anului 1999 ne-a adus bucuria editării inscripţiilor tombale de la Săpînţa în volumul Le iscrizioni parlanti del cimitero di Săpînţa a cura di Bruno Mazzoni (Inscripţiile la persoana I din cimitirul de la Săpînţa îngrijite de Bruno Mazzoni), Edizioni ETS, Pisa, 1999. Autorul este un excelent specialist italian ata