Nautilus (Editura Cronica, 1998) este o carte de istorie a culturii româneşti interbelice. Dedicaţiile, prefaţa şi datările textelor cuprinse aici privesc activitatea unuia dintre cei mai importanţi cercetători în psihologie şi sociologia culturii din deceniul trecut, cu un stagiu bun (între 1989 şi 1999) în politică şi administraţie, revenind, iată, acum, la pasiunea şi profesiunea sa. E o anume nostalgie în prefaţa cărţii, unde Liviu Antonesei rememorează împrejurările şi vremea scrierii acestei cărţi; între 1978 şi 1989, Liviu Antonesei a fost "cercetător în problemele educaţiei", într-un colectiv constituit de profesorul Ion Holban, o vreme şi un mediu (era coleg cu Mihai Dinu Gheorghiu şi vecin cu ficţionarii care lucrau la Dicţionarul literaturii române din secolul XX, în "Casa Asachi" din Iaşi), evocate cu neprefăcută căldură şi cu acel abia disimulat regret al unui timp cînd "munca de cercetător ştiinţific, dincolo de obligaţiile contractuale, îţi lăsa suficient timp la dispoziţie pentru a-ţi încerca eforturile şi în alte zone de interes intelectual - literatura, de pildă. Sau, desigur, abordarea unor domenii colaterale ale domeniului de elecţiune". Nostalgie? Da şi nu. În orice caz, o nostalgie creativă după o durată a sa, de formare şi exprimare a fiinţei interioare (poezie, proză, eseu, cercetare ştiinţifică), dar şi după vremea cînd o grupare de intelectuali de la Iaşi era cît pe ce să constituie o adevărată şcoală. Va fi fost un "reflex", poate ultimul, al "spiritului critic" născut, cum zicea Ibrăileanu, la Iaşi? Sau, mai bine, un fel de manifestare a ceea ce s-a numit "rezistenţa prin cultură"? Al. Zub, Al. Călinescu, Luca Piţu, Mihai Dinu Gheorghiu, Val Condurache, Andrei Corbea, Dan Petrescu, Ştefan Afloroaei, Sorin Antohi, Valeriu Gherghel, Ştefan Lemny, Gh. Hrimiuc, Dorin Spineanu, Daniel Condurache, Carmen Creţu, Florin Cântic şi alţi cîţiva