În 1995, în cadrul Festivalului Uniunii Teatrelor Europene din care face parte şi teatrul "Bulandra" - gazdă în acel an - am avut şansa să vedem două spectacole extraordinare, o trupă şi un regizor de cea mai înaltă cotă: este vorba despre Lev Dodin, despre trupa teatrului Malîi din Sankt Petersburg despre spectacolele Stele în lumina dimineţii şi Gaudeamus. E destul de greu de uitat această experienţă teatrală, performanţa actoricească şi figura regizorală a lui Dodin.

De aceea, destul de curajoasă ni s-a părut intenţia, materializată deja, a regizorului Gelu Colceag de a monta piesa lui Alexandr Galin Stele în lumina dimineţii. Este greu să te apropii de o lume şi să o "prinzi" aşa cum a făcut Dodin într-o montare de referinţă. Galin a scris piesa în 1981, Dodin a pus-o în scenă în 1987, situaţia reală de la care a plecat autorul fiind Jocurile Olimpice de la Moscova 1980. Cu acest deosebit eveniment, Moscova a fost practic asanată. Galin explică în preambulul piesei: "Avînd în vedere afluxul de atleţi şi public străin şi pentru a oferi o imagine îmbunătăţită a vieţii în U.R.S.S., autorităţile au evacuat din centrul oraşului toate prostituatele (supranumite "Olimpicile"), toţi alcoolicii şi vagabonzii, toţi declasaţii." Despre acest episod vorbeşte Galin, despre modalitatea comunistă cunoscută de a farda realitatea, de a machia o imagine ce-ar risca să pară şifonată. Aşadar, într-o baracă ciudată şi sordidă, în apropierea unui Ospiciu sînt nevoiţi să trăiască marginalizaţii: frumuseţi de mîna a doua sau a treia alături de nebuni cu acte în regulă. N-a durat decît o vară. O vară fierbinte, aiuritoare şi, de ce nu, traumatizantă.

Regizorul Gelu Colceag revine la Teatrul Odeon, după ce tot aici a pus şi Don Juan à la russe (după Platonov de Cehov) şi face două distribuţii, complet diferite şi la lectura numelor şi la structura interpretativă. Croin