•Pana nu achita datoria de 80 de milioane de lei la PECO, scoala nu va primi nici un gram de pacura •Castelul de la Miclauseni, o capodopera arhitecturala, se degradeaza pe zi ce trece
In ultimele zile, anumite publicatii cotidiene, precum si unele posturi de televiziune, au facut relatari referitoare la situatia "dramatica" a copiilor de la Scoala speciala Miclauseni. S-a spus ori s-a scris ca aceasta este un lagar stalinist, ca fetele internate aici nu mananca decat mamaliga cu apa, ca in beciul scolii nu sunt decat cateva kilograme de cartofi, ca in toata cladirea este frig, ca miroase a urina, ca fetele au paduchi etc. In aceste afirmatii era implicat si domnul Ioan Serbina, secretarul Consiliului Judetean Iasi si presedintele Comisiei Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului. Numai ca, dupa cum ne-a declarat Marius Tudorache, directorul adjunct al scolii, "domnul Serbina a venit pana la poarta si a discutat cu noi trei minute. Nici nu a intrat in scoala. Cum putea face asemenea afirmatii?"
Cele 150 de fete din camin provin din familii oligofrene, alcoolice si dezorganizate
Adevarul de la Caminul-scoala Miclauseni este altul. Nimeni nu neaga faptul ca aici au fost gasiti copii cu paduchi, ca uneori lipsesc sapunul, detergentul si pasta de dinti, ca sunt zile in care copiilor nu li se da la masa carne, ca este frig. Oricine sta in aceasta institutie mai multe ore realizeaza faptul ca acesti copii nu sunt abandonati. Viata in caminul-scoala de la Miclauseni nu este usoara. Cele 150 de fete cu varsta cuprinsa intre 7 si 15 ani, ajunse, prin voia soartei, in acest palat al Sturdzestilor, au conditii acceptabile de viata si de instructie. Viata lor este marcata fie de provenienta din familii dezorganizate, de alcoolici, oligofreni, fie de statutul de orfani. Statul le asigura un adapost si o existenta minima de trai. @
