...Şi ce-ar fi dacă, într-o bună zi, am avea Partidul Fotbaliştilor? PAF-ul! Partidul care ar vrea ca tot românul să prospere, dar nu aşa, în general, ci la nivelul fotbaliştilor săi, fie ei ştabi, antrenori, impresari sau simpli jucători risipiţi din pusta ungară pînă la Marea de Marmara. Ar exista partid mai puternic decît PAF-ul? Never! Jamais! Niciodată! Baza de masă îi este asigurată - avem în ţară milioane de microbişti, oameni care văd în fotbal "o nouă religie" şi în Naţională, "catedrala ei". Cui i se pare ideea exagerată, n-ar trebui să uite că această Naţională este clasată de către FIFA (şi FIFA e o instituţie care n-are nici un complex în faţa FMI-ului sau a Băncii Mondiale!) a opta din lume. Nu există clasament mondial - sportiv sau nu, dar de importanţă mondială - în care România să stea atît de sus, fără pile, fără negocieri, fără de Chirac sau Blair, doar pe baza unor realizări incontestabile. (Chiar şi la corupţie, sîntem abia pe locul 36!) Nu există ramură industrială, întreprindere, firmă, minister care să fi adus Statului, Federaţiei, generalilor şi particularilor, atîţia dolari cît a adus fotbalul, transparent sau nu, dar nu asta ne interesează, transparenţa - ci eficacitatea! Pe ce român se ia azi, la vedere, 2 milioane de dolari ca pe Mutu? Pentru ce prezenţă românească de peste hotare se tremură ca pentru soarta "Briliantului" la Milano? Cred că nici pentru domnii Constantinescu şi Iliescu... Cumpără azi cineva în lume vreun om politic român, vreun pianist, vreun matematician, vreun Tucă, vreo fasole ţucără cu 2 milioane de dolari "janconte"? Cu ani în urmă, pe vremea lui Cozma, în Valea Jiului se putea da pe un jucător - mi se pare că pe Ţîră.... - 150.000 de dolari, ca a doua zi să se urle că subvenţiile pentru minerit sînt insuficiente. Azi, şeful lui F.C. Naţional e întrebat de reporter dacă i s-ar putea asigura lui Prodan, 50.000