...dar există o primă şansă? Deşi cu întîrziere, vă scriu aceste rînduri, după ce am citit numărul trecut al revistei dvs. Am ţinut mult să vă scriu pentru că este o problemă care m-a preocupat îndelung. Consider că, înainte de a pune problema reabilitării, justificată sau nu, a unor oameni marginalizaţi sau neglijaţi de societate, se cuvine să ne întrebăm dacă există o primă şansă care să permită integrarea în societate. În România de azi, tinerii, îndeosebi absolvenţii unei forme de învăţămînt, liceu sau facultate, nu sînt protejaţi, nu li se oferă o primă şansă. Facilităţile fiscale care erau acordate pentru angajarea unui absolvent au căzut o dată cu reforma fiscală de la începutul anului. Şi aşa facilităţile erau înăbuşite de corupţie. Mă surprinde că mulţi dintre colegii mei, chiar eu însumi uneori, nu mai sîntem preocupaţi de bacalaureat, ci de ce vom face după acest examen. Discuţiile noastre sînt pline de gravitate. Preocupările noastre mondene, bucuriile tinereţii sînt eclipsate de această problemă. Este generală tendinţa tinerilor de a-şi lua viaţa în propriile mîini, de a se rupe de căminul familiei, de a trăi independent şi pe deplin responsabil. "Ce vei face după Bac?" Nu există decît două soluţii: să continui studiul sau să lucrezi. De cele mai multe ori, alegerea îţi este impusă de circumstanţele sociale. Luînd în calcul venitul unei familii medii (aproximativ 200 USD) este necesar un efort consistent pentru a-şi întreţine fiul sau fiica la facultate. Este o investiţie pe termen lung şi foarte riscantă. Dacă mai adăugăm la aceasta şi corupţia din facultăţi, care descurajează uneori şi pe tineri, concluzia este dezolantă. "Voi munci un an sau doi în străinătate şi apoi am să dau la facultate", îmi spunea recent un coleg. Dar cîţiva ani de aşteptare presupune o voinţă de fier. Chiar şi aşa, elanul intelectual va fi înăbuşit de succesele sau insuc