E amuzant cînd unii analişti politici, invitaţi să comenteze un eveniment anume declară nonşalanţi că "era previzibil". Atît de previzibil încît te miri că nu l-a prevăzut nimeni. Ca şi cutremurele, politica stă deseori sub semnul hazardului iar încercările de pronostic au ca obiect tendinţe generale, procese de nivel macro, unde mofturile individuale şi certurile minuscule nu intră în analiză decît ca piedici sau catalizatori. Sub semnul surprizei şi hazardului a stat săptămîna trecută prin demisia lui Victor Babiuc din Partidul Democrat. Proaspătul demisionat era unul dintre cei trei mari "B" (Babiuc, Băsescu, Berceanu), mandarinii care constituiau linia din spatele lui Petre Roman. La fel cum mandarinii au distrus imperiul chinez luptîndu-se între ei, se pare că au existat fisuri şi la vîrful Partidului Democrat. În urma Convenţiei Naţionale, Băsescu a cîştigat. Cu ceva săptămîni în urmă el declanşa un mic scandal (printr-un interviu acordat Evenimentului Zilei, ziarul preferat de domnul Băsescu în situaţii de conflict) acuzînd garnitura de la vîrful partidului de incapacitate de a activa în absenţa celor care se află în Guvern, permanentizarea în funcţii a unor vice-preşedinţi (printre care şi Babiuc) etc. Deosebirea imensă dintre PD si PNŢCD este că din primul informaţiile răzbat mai greu. Realele reţele de putere şi luptele interne sînt învăluite în mister. După acel interviu, reacţiile unora dintre vice-preşedinţi şi zvonurile care circulau prin mediile politice lăsau să se întrevadă o eventuală dezertare a lui Băsescu la PDSR, iar tăcutul Babiuc nu se remarca prin nimic, ceea ce în partidele româneşti pare a fi un lucru bun. Iată că acum Babiuc demisionează, iar Băsescu este principalul cîştigător devenind a doua vedetă pe lîngă Petre Roman. La Convenţia de la sfîrşitul săptămînii, el a apărut alături de preşedintele partidului la felurite televiziuni