Profesorii au primit satisfactie din partea guvernului, dar liderii lor continua sa hartuiasca puterea Infringerile le traim aproape toti la fel, victoriile insa ne separa radical. Dupa mai bine de doi ani de campanie, profesorii din invatamintul preuniversitar par sa fi obtinut, in fine, cistig de cauza. Ei vor beneficia de o crestere salariala de peste optzeci la suta. Este o victorie sindicala cu totul spectaculoasa. Exista putine cazuri, dupa 1989, cind s-a inregistrat o asemenea crestere de salariu, pentru un numar atit de mare de oameni. Prin urmare, sindicatele ar trebui sa fie in al noualea cer. Liderii lor au reusit sa mentina unita miscarea revendicativa a profesorilor si sa se prezinte ca un bloc in conflictul cu guvernul. Este prima data cind reusesc aceasta, este adevarat, pe fondul unei situatii sociale care nu lasa loc la alegere pentru grevisti. In ciuda acestei victorii, ultimele declaratii ale liderilor sindicali lasa insa impresia ca razboiul lor era de fapt altul. Nu numai ca nu s-au precipitat sa recomande membrilor de rind sa reinceapa scoala ori sa ofere variante de recuperare a orelor, dar continua sa se comporte ca si cum guvernul le-ar datora scuze infinite. Fireste, nimeni nu se astepta ca liderii sindicali sa conceapa imnuri de slava la adresa d-lui Isarescu sau a d-lui Marga. Dar la o umbra de recunostinta tot ne-am fi asteptat. O recunostinta prin decenta. Este cinic sa pretinzi ca guvernul si coalitia au sfidat invatamintul pentru ca n-au alergat la fiecare semnal pe care il dadea excelenta sa, dl. Gh. Izvoranu. S-ar putea replica faptul ca dl. Isarescu n-a dat din buzunarul sau si ca oricum era obligat sa respecte legea. Acestia sint cei care vad bugetul national ca pe un sac fara fund, iar mecanismul decizional drept o simpla actionare a unui automat. Ei uita ca procentele acordate profesorilor vor fi luate din alta parte, ca toate ac