Undeva, la marginea comunei Darmanesti, o tinara familie traieste in conditii greu de imaginat pentru zilele acestui sfirsit de mileniu. Mihaela si Vasile E., altminteri in puterea virstei si dornici sa munceasca, locuiesc intr-un bordei de lut sapat intr-o ripa. Nu mai inalt de un stat de om, in bordei intri aplecat si stai cu genunchii la gura pe o saltea de paie care tine loc de pat, singura "piesa de mobilier", in afara de soba infundata care scoate un fum inecacios. Multa vreme la bordei nu au avut nici usa. Cu toate ca majoritatea familiilor din Darmanesti sint bine situate material, singura care s-a indurat sa intinda o mina de ajutor acestei familii batute de soarta a fost o vecina, la rindul ei foarte saraca, cu sase copii in batatura. Confirmind zicala "la omul sarac nici boii nu trag", oamenii nostri nu s-au putut bucura nici macar de cei doi copilasi, neavind cu ce sa-i creasca. Au mai avut un copil, primul nascut, care le-a murit la nastere, iar baietii - Ionut, de doi ani, si Cosmin, de 9 luni - sint internati la Leaganul de copii din municipiul Suceava. Ionut a fost luat "la stat" inca de cind s-a nascut, iar fratele lui a ajuns acolo in urma cu o saptamina. Era racit si mai fusese internat in spital de trei ori. Daca ar sti sa vorbeasca, Cosmin ar spune ca in cele noua luni de cind a vazut lumina zilei, nu a mincat decit dovleac si cartofi prajiti. Cu toate acestea, este bine dezvoltat si, mai ales, nu i-a lipsit afectiunea parinteasca. Pentru ca, in ciuda saraciei, cei doi soti nu au vrut sa-si dea baietii in ingrijirea statului si au de gind sa-i ia inapoi imediat ce vor reusi, poate cu ajutorul semenilor, sa duca o viata omeneasca. Nu au putut fi acuzati ca si-au condamnat copiii la saracie nici macar pentru bruma de bani insemnind alocatia micutilor, pentru ca am aflat cu stupoare ca nu au primit nici un leu, neavind buletinele de identitate presc