Desi sint priviti chioris de multe ori de catre semenii lor, sustin ca au o meserie ca oricare alta. Si ca orice slujba, activitatea lor are un specific: datoria lor este sa extraga tone de mizerie din conducte si canale si sa se lupte cu dejectiile care transforma subsolurile blocurilor in tarimuri ale fagaduintei pentru tintari, sobolani si viermi. Inarmati cu scule ciudate, ei cutreiera Iasul in lung si in lat, urmarind trasee numai de ei stiute pentru a descongestiona o retea veche de cind orasul. Ei sint vidanjorii. Costica Negru are 55 de ani si a intrat in aceasta breasla in urma cu doua decenii. Sofer pe una din vidanje, el cunoaste insa toate secretele acestei meserii si, desi cind lucreaza toti il ocolesc, este multumit de treaba care o face in fiecare zi. "Cind se rup sirmele, te bagi pina la briu" Pentru a nu rata sedinta de dimineata, moment in care sint stabilite si distribuite canalele infundate si subsolurile inundate, nea Costica Negru se scoala in fiecare zi cu noaptea in cap. Apoi, dupa intrunire, se urca frumusel la volanul vidanjei si, impreuna cu cele doua ajutoare, pleaca pe teren. La fata locului, spune el, se impune o atenta cumpanire. De cele mai multe ori, pricina necazurilor locatarilor o constituie o conducta de canalizare astupata undeva la mijloc de un nenorocit de dop care impiedica scurgerea dintr-un camin in altul. In astfel de cazuri, problema este rezolvata simplu. Muncitorul se coboara in putul vecin, adinc de 5-6 metri si, folosind sirme otelite de 30 sau 50 de metri, introduse pe canal, incearca sa "zadarasca" somoiogul care blocheaza teava. Desi pare o treaba simpla, nea Costica sustine ca iti trebuie mare maiestrie, si mai ales vigilenta. "La un moment dat auzi un zgomot indepartat cu un soi de trepidatii. Atunci trebuie sa lasi totul si sa iesi fuga din canal, altfel te prinde jetul si te face din cap pina in picioare", spune