Lumea moderna presupune viteza in luarea deciziilor, dar si aparitia unor super-firme multinationale care nu mai tin cont de granitele nationale. Acest lucru nu este insa valabil si in Romania Una din marile probleme ale reformei din Romania a constituit-o lipsa unui aflux masiv de capital strain. Pentru aceasta s-a dat vina pe lipsa de sprijin a guvernelor occidentale fata de Romania, pe imaginea proasta creata de presa sau pe cine stie ce alte lucruri. Niciodata nu s-a vorbit, insa, de lipsa de reactie la doleantele investitorilor in ceea ce priveste accelerarea procedurilor de privatizare. Acest lucru se simte cel mai acut la nivelul investitorilor strategici. Acestia ar trebui sa fie locomotiva privatizarii din Romania. E vorba de firme precum Renault, care a preluat Uzina de Automobile Dacia; de Lafarge, care a preluat mai toata industria cimentului, sau Tubman, o firma ce reprezinta in aceasta zona interesele unui gigant in industria laminatelor - Duferco. Ori de cite ori aceste firme au incercat sa faca ceva in spiritul economiei moderne, marcata de dinamism in luarea deciziilor, a existat o autoritate care a raspuns in dulcele stil balcanic. Renault a trebuit sa astepte aproape o luna pentru a putea prelua controlul uzinelor de la Pitesti fiindca afacerea a fost investigata de Consiliul Concurentei ca nu cumva sa se creeze un monopol pe piata, desi era vorba doar de una din cele trei uzine de automobile din tara noastra. Prin situatii similare a trecut si Lafarge, care a avut insa ingeniozitatea de a achizitiona intreprinderile producatoare de ciment prin intermediul pietei de capital. Acum situatia pare a se repeta in cazul Tubman, care, pentru a putea prelua controlul combinatului Petrotub de la Roman, va trebui sa astepte o investigatie ce ar putea dura aproape cinci luni din partea aceluiasi Consiliu al Concurentei. Controlata de un apropiat al PDSR, acea