Pe linga multe altele, una dintre cele mai ciudate prevederi ale legilor fotbalistice interne o reprezinta modul in care sint transferati jucatorii de la o echipa la alta. Si nu ma refer la faptul ca termenele de plata prevazute in contractele parafate si stampilate de ambele parti nu se respecta aproape niciodata, termenul de 30 zile pina la efectuarea platii dupa expirarea limitei de plata stipulata in acte fiind folosit aproape in permanenta. In paranteza fie spus chiar si dupa ce trec aceste zile, clubul aminat nu iese prea in cistig, el trebuind sa faca memorii la FRF, eventualele majorari aplicate cumparatorului rau-platnic (ce sint decise dupa alte procese) neintrind nici ele in buzunarul pagubitului ci a onor Federatiei. Principala hiba se refera la modul in care clubul cumparator poate, bine mersi, sa incurce serios partea care vinde un jucator. Exemplele cele mai elocvente referitoare la Poli sint cele ale lui Gavrilescu si Poenaru. Primul a fost cumparat cu acte in regula de FC National, iesenii luindu-si imediat masura de completare a lotului prin retinerea lui Acatrinei in lot, desi in planurile initiale, acesta urma sa revina la CFR Citadin. Numai ca, dupa ce l-au verificat o buna perioada, concluzionind ca nu au garantia ca jucatorul iesean sa devina titular de drept, bucurestenii l-au trimis inapoi pe fostul international de juniori, anuntind ca vor trata in vara transferul lui in Parcul cu Platani. Modalitatea prin care s-a facut aceasta miscare? FC National nu a inregistrat la FRF actele de transfer (aceasta obligatie o are clubul cumparator) asa ca ele devin nule din punct de vedere al legislatiei fotbalistice. Din cite se aude ar fi putut apare un proces civil in care gruparea lui Gino Iorgulescu sa fie acuzata de nerespectarea contractului insa itele s-ar fi complicat foarte mult iar sansele de cistig nu se stiau care ar fi fost. Culmea culmilor