Costache Olareanu
Scrisoare despre insule. Povestiri exotice.
Institutul European, Iasi, 1999, 126 p., 19.300 lei
Exotice“ (dupa cum anunta subtitlul cartii), povestirile din Scrisoare despre insule nu sint independente unele de altele, ci, dimpotriva, orchestrate ironico-umoristic intr-un ansamblu unitar. Cartea construieste realmente, de la un capat al celalalt, un continuu joc textual textual pe tema „insulei“. Pe de o parte, aceasta „scrisoare“ (citeste: scriitura) genereaza o miscare circulara – dupa reguli proprii de limbaj si dupa teme culturale ipostaziate parodic – in jurul a 35 de insule (ele insele de culori si reliefuri diferite); pe de alta, ea se pretinde a fi o „lunga epistola“, adresata insistent si ceremonios unor „prea Stimati si Onorabili Domni“. Conduita celui care scrie fata de cei care vor citi este plina de gratie (ironica) si de menajamente: insula este – clar si concret – orice portiune de uscat inconjurata de apa. A se evita complicatiile de limbaj (sensurile derivate, clasificarile etc.) „despre care nu e locul sa vorbim aici“.
Afirmatie pe dos, evident (tocmai despre asta e vorba aici) si strategie de captare a „destinatarilor“. Cititorului i se cere atentie si interes la „descrierile de mai jos“, care sint stari de „fapt“ si nu de sentiment (a se vedea imaginea cartii „cam de un kilometru lungime si 10 metri latime, cu bordura si trotuare pentru mers pietonal lejer, cu banci pe care sa te poti lasa lejer in voia gindurilor“). In jocul cu temele, tehnicile si structurile literare (ca gen: insemnarile de calatorie, literatura de aventuri; ca tehnica: indicarea capitolelor prin titluri lungi etc.) se intrevede atitudinea mai generala a prozatorului C. Olareanu, ironia sa niciodata acuta (nici in cazul unor pasaje vizibil subminante, precum insula din Paul et Virginie sau a lui Robinson), ci mai d
