Radu Petrescu
Catalogul miscarilor mele zilnice. Jurnal 1946-1951/1954-1956,
Editura Humanitas, Bucuresti, 1999, 456 p., f.p.
Ori de cite ori am citit paginile lui Radu Petrescu am fost insotit de o imagine care continua sa ma tulbure. Asa si acum, citind masivul volum Catalogul miscarilor mele zilnice. Jurnal 1946-1951/1954-1956. Asadar, in vremea de elanuri si crunte derute a studentiei, la Cluj, in 1978, s-a desfasurat un colocviu literar national. Intre participanti se numarau M. H. Simionescu si Radu Petrescu. Pe cel dintii il cunosteam, aveam chiar in chilia unde locuiam scrisori emotionante de la Domnia-sa. Era o stralucitoare luna mai, calda si cuprinsa din toate partile de flori. Atunci l-am cunoscut pe Radu Petrescu. I-am insotit pe cei doi scriitori intr-o plimbare prin tirg, eram un ghid improvizat si coplesit mai ales de prezenta domnului Radu Petrescu. Ma uimea desavirsita politete, profunzimea observatiilor pe care le facea in legatura cu cele vazute si pe care ni le impartasea simplu, natural, apoi eleganta gesturilor si a miscarilor.
La despartire, intr-un fel modest cum n-am mai vazut, mi-a oferit un exemplar din Ocheanul intors, pe a carui pagina de garda imi scrisese citeva cuvinte. Era ziua de 17 mai 1978, ziua unor bucurii scinte-ietoare. Acum, bucurii de felul acelora nu prea ma mai viziteaza, dar imaginea acelei plimbari in trei si-a pastrat contururile precise, vii. Poate, si cu un plus de vibratie acum, citind Catalogul miscarilor mele zilnice, un volum catalogat succint „jurnal“, carte de o complexitate paralizanta, dupa cum se arata in intregime. Senzatia nu provine din amanuntul ca insemnarile apartin unor perioade diferite (intervalul absent aici a format substanta deja pomenitului Ocheanul intors) cit – mai ales – datorita debordantei cantitati si singularei calitati ale vietii din pagini.
