Îmi dădeam cu părerea, într-unul din mai vechile articole ale rubricii de faţă, că acela care apare zi de zi sau săptămînă de săptămînă la televiziune e bine să nu se distribuie exclusiv în roluri de dictatori, inchizitori, procurori, cu arătătorul îndreptat mereu spre pieptul celuilalt, niciodată spre cel propriu, că e bine să mai încerce şi roluri de învăţăcei, dornici de cunoaştere, şi chiar de avocaţi ai diavolului. Dacă ar fi să aleg între infatuatul "Ştiu tot ce se poate şti... şi multe altele pe deasupra" al lui Pico della Mirandola şi sceptic-umilul "Ştiu că nu ştiu nimic" al lui Socrate, l-aş alege pe cel de-al doilea: e mai uman şi mai credibil. Faţă de cei cîţiva ziarişti aroganţi, agresivi şi arţăgoşi care se perindă zilnic pe ecranele televizoarelor, Lucian Mîndruţă face o figură aparte: cu un aer prefăcut ingenuu şi un zîmbet mereu afabil, el îi pune, senin, întrebări lui Silviu Brucan sau îşi asumă rolul ingrat de avocat al diavolului, contrazicîndu-l pe "domnul profesor" în chiar aserţiunile raţionale ale acestuia. Emisiunea "Profeţii despre trecut" de la PRO TV devine astfel mai dinamică, mai interesantă, mai captivantă, prin aceea că este
dialectică, democratică, semănînd cu un spectacol de teatru şi nu cu un proces înscenat. De exemplu, Silviu Brucan afirmă răspicat că actuala criză din coaliţie (emisiunea avea loc pe 12 martie) exprimă, de fapt, lupta pentru putere dintre partide, la care Lucian Mîndruţă întreabă cu infinită candoare: E un lucru rău? Evident, nu, răspunde interlocutorul, dar între anumite limite. Ce treabă are şeful statului cu problema Babiuc?! întreabă retoric S.B., iar L.M. răspunde cu suavitate: Şeful statului trebuie să ştie tot ce se întîmplă în stat. S.B., relativ la validarea Colegiului pentru Studierea Arhivelor Securităţii: Mai mulţi securişti sînt la Opoziţie decît la Putere. PRM, PDSR şi PUNR au părăsit sala
