Acum cîţiva ani, Gabriel Liiceanu a avut o idee excelentă, la care, spre onoarea mea (şi... paguba lui) m-ar fi făcut părtaş. Ce bine ar prinde acum, zicea el, o colecţie editorială dedicată marilor polemici din literatura (cultura) română! Dintr-o dată mi-a şi explodat închipuirea: în babilonia de principii de la noi, cînd totul este personalizat şi politizat pînă la hazna şi autodisoluţie, în mahalagismul aproape generalizat, cît de sănătos s-ar orîndui în raftul bibliotecii, de-a lungul cîtorva ani, vreo 20-30 de antologii bine comentate, într-o serie intitulată, ştiu eu, "Polemos", "Dilemele românităţii", "Mari polemici ale literaturii române" etc. De la Maiorescu vs. Gherea, Junimea vs. Hasdeu, eminescianism vs. macedonskianism, Iorga vs. franţuzism, sincronism vs. tradiţionalism şi valurile provocate de campaniile pro şi contra generaţiei '27, pînă la anii '70-'80 ai disputei dintre estetism şi autohtonism, trecînd prin tot felul de volume dedicate unor cazuri precum Manasse, numerus clausus, procesele de pornografie Hasdeu, Mircea Eliade, Geo Bogza, cazul De două mii de ani, Nu, Manifestul "Crinului alb", apoi N. Davidescu vs. "ocupantul fanariot" I. L. Caragiale, Eminescu la Nica şi Vlad, D. Stăniloae vs. Lucian Blaga, Sorin Toma vs. "putrefacţia" argheziană, plagiatul lui Eugen Barbu, gîlceava optzecismului cu tradiţia literaturii române... şi cîte altele, în funcţie de generozitatea editorului, profesionalismul şi conştiinciozitatea colaboratorilor, plus (ei, aici e aici) dăruirea totală a coordonatorului colecţiei. Care coordonator ar fi trebuit să fie tocmai ultracapriciosul, deloc disciplinatul subsemnat. Cu bogată tristeţe, dar nesmintită convingere, am refuzat ispititoarea ofertă, care, ce-i drept, îmi produce şi astăzi plăcuţi fiori la cerebel. Adevărul e că trăim într-o spumegaţie verbală de şatră. Din cît e netrebnicia mai acută, dintr-atît