Prins între ambiţiile unui program cinefil "pur şi dur" şi obligaţiile - contractuale - derivînd din sponsorizări, Festivalul internaţional de Film de la Bruxelles este, pînă la urmă, rezultatul acestui compromis. La a 27-a ediţie (19-29 ianuarie a.c.), "şpagatul" conceptual-financiar a făcut ca, pe de o parte, să se poată vedea cîteva filme rarissime (cum ar fi uluitorul A Matter of Life and Death, din 1946) iar, pe de alta, întreg pachetul producţiilor americane programate să intre pe ecranele belgiene - ultimul Scorsese, Bringing Out the Dead, Drop Dead Gorgeous, Ride with the Devil -, alături de o serie de "filme de autor" (Holy Smoke/Jane Campion, The Loss of Sexual Innocence/Mike Figgis) făcînd mai mult figură de rude sărace... S-au adăugat nenumărate (şi nefericite) secţiuni - cum ar fi "America Meets Europe" - care nu au făcut decît să mărească deruta valorică şi în care lucrurile foarte bune (Boys Don't Cry/Kimberly Peirce) stăteau alături de filme oarecare sau de-a dreptul proaste (de la interminabilul Angela's Ashes/Alan Parker la indigestul Camera Obscura/Hamlet Sarkissian)... În aceste condiţii, "Omagiul lui André Delvaux" a avut măcar meritul - uriaş, date fiind "vecinătăţile"! - de a readuce în actualitate filme uitate, alese de "maestrul realismului magic" belgian; am redescoperit astfel titlurile obligatorii din filmografia sa şi pelicule semnate Saura (Cría Cuervos), Erice (El Sur), Franju (Judex), Dreyer (Vampyr), Laughton (The Night of the Hunter) sau Bertolucci (La strategia del ragno)... Cam în aceeaşi zonă s-a situat şi programul "15 par 15": cincisprezece cineaşti contemporani au selectat 15 titluri pe care ei le consideră importante - de la Jim Sheridan şi Manoel de Oliveira, trecînd prin Lars von Trier, Michael Haneke, Gianni Amelio şi Aki Kaurismäki. Singurul prezent la Bruxelles, dintre cei invitaţi să-şi aleagă filmele preferate, a