O recenzie din Le Monde a d-lui Edgar Reichmann, specialist al ziarului în chestiuni româneşti, mai ales culturale, a generat o oarecare vâlvă în presa de la noi, mai multe delimitări şi replici dintre care cel puţin una, aceea a d-lui Gabriel Liiceanu, a fost trimisă şi cotidianului francez de mare răspândire şi autoritate. Nu ştiu dacă acesta, potrivit uzanţelor, a şi publicat-o. Eu am citit-o în revista 22 care, pentru edificarea cititorilor români, a găsit de cuviinţă să reproducă şi recenzia stârnitoare de valuri a d-lui Reichmann (nr. 5/2000).

Ce a întreprins acum dl Reichmann în Le Monde mie mi se pare că se înscrie perfect în procesul înfăţişat pe larg - şi cu argumente de nedislocat - de d-na Ileana Vrancea într-un memorabil studiu apărut anul trecut în România literară (nr. 34): Coerenţa unui fals în desfăşurare - sau cum se fabrică antisemiţi din adversari activi ai antisemitismului şi cum se fabrică apărători ai evreilor din promotorii antisemitismului nazist şi comunist.

Procesul analizat de d-na Ileana Vrancea este vast şi desfăşurat în cele două planuri (câmpuri de acţiune) indicate de domnia-sa în titlul studiului amintit. Recenzia d-lui Reichmann materializează un demers încadrabil primului câmp de acţiune, deşi rezonează, vrând-nevrând, şi cu al doilea. Fiindcă într-adevăr, cine fabrică falşi antisemiţi abate atenţia de la cei reali, ba chiar se întâmplă să-i şi prezinte pe unii dintre aceştia drept ocrotitori ai evreilor. D-na Ileana Vrancea exemplifică această anomalie cu proclamarea unor N. Ceauşescu şi A. Păunescu, de către fostul şef rabin Mozes Rozen, drept apărători ai intereselor evreilor din România.

În cazul că ar simţi vreun îndemn interior să se disculpe, dl Reichmann s-ar putea apăra de criticii săi răspunzând că în Le Monde el nu a făcut decât să prezinte neutru, expozitiv, ideile altora, respectiv ale d-lor R