În plin scandal parlamentar în legătură cu votul pentru cei care vor avea acces la dosarele noastre, a apărut Blaga supravegheat de securitate, un documentar alcătuit de d-na Dorli Blaga şi de dl Ion Bălu (Biblioteca Apostrof, 1999). O parte din texte au mai fost publicate în revista Apostrof şi comentate de Cronicarul României literare cu cîteva luni în urmă. Ele provin din arhiva S.R.I. Nu-mi propun să discut acum cartea (am făcut-o, de altfel, în emisiunea mea de la Protv), ci doar să semnalez două lucruri.

Cel dintîi este chiar acela că supravegherea de care s-a "bucurat" Blaga din partea securităţii a fost de durată şi din ce în ce mai vigilentă. Mă deosebesc de dl Bălu care crede că, la sfîrşitul anilor '50, cercul strîngîndu-se, mai ales după procesul doctorului Mihai Iubu, arestarea lui Blaga devenise iminentă. Eu cred că securitatea (şi, desigur, partidul) n-a avut nici o clipă această intenţie. Accentuarea supravegherii avea alte cauze. Una era atmosfera de după revolta maghiară. Se ştie că relaxarea începută la moartea lui Stalin şi pe care discursul lui Hrusciov de la Congresul XX al PCUS ar fi trebuit s-o continue a fost o vreme blocată de cele întîmplate la Budapesta. Faptul s-a reflectat în cultură. Reîntronarea unor drastice exigenţe ideologice are ca urmare, în 1958-1960, retragerea dreptului de semnătură unor scriitori, o campanie anti-Călinescu orchestrată direct de Răutu, broşura lui Ov. S. Crohmălniceanu despre realismul-socialist etc. Şi, probabil, întărirea supravegherii lui Blaga. Mai cred că însăşi dorinţa partidului comunist de a-l "recupera" pe marele poet (despre filosof nu putea fi încă vorba) implica o atenţie sporită şi, de ce nu, la nevoie, unele mici motive de şantaj. Debutînd în 1946, cînd fosta siguranţă, controlată acum de guvernul Groza, prin Ministerul Afacerilor Interne, a cerut primele rapoarte (printre ele, acela