10 oct. 1978, uzina John Deere, Moline, SUA. Tipii care lucrau în birourile luminoase, curate, avînd aerul unor sere.Şi chiar se vedeau peste tot fel de fel de plante, unele exotice. Un pîrîiaş curgea printr-un şănţuleţ de marmoră prin aceste încăperi ale administraţie uzinei de unelte agricole, pluguri la început apoi şi de tractoare - produse primitive la finele secolului 19, ce mai zac şi azi prin satele Europei. Am văzut cîteva şi prin România, mai ales în Banat, purtînd încă semnul vechi al Uzinei: un cap de căprior.
E ca într-o societate utopică. Aşa cum ar dori... (şters, dar este sigur că, notînd acestea în America, scrisesem ruşii). Utopia. Ce visau ei (ruşii n.n.) şi ce realizaseră deja americanii fără nici un fel de ideologie sau propagandă, (ultima frază adăugată azi, nu figura din cauza cenzurii. Dar am regîndit-o, azi, e sigur că la asta mă gîndisem. Ce curios mi se pare, azi, în ianuarie anul 2000
să-mi amintesc asemenea lucruri ce par acum ridicole, cenzura şi celelalte...
Descrierea uzinei de la Moline, o utopie aşadar, şi banca monumentală din piaţa oraşului american, şi biserica de alături, puternică - evanghelistă - avînd aerul unui edificiu industrial John Deere, templul protestant de cărămidă arsă. Uzina, banca, biserica, trinitate solidă cam ce ar trebui unui progres social... Mă uit prin birourile uzinei, cu plante şi prin care susură apa clară condusă prin jghiaburi strîmte aplicate pe podeaua de lemn rezistent, cu fîntîni arteziene, covoare, iar în unele încăperi pe pereţi opere de artă atîrnate, deseori reproduceri ale Renaşterii... Exact ce ar fi trebuit ei să înfăptuiască, fabrica radioasă a tuturor utopiştilor de la Pico de la Mirandola încoace...
Printre operele de artă expuse, agăţate pe pereţi, să nu uit furcile, greblele de lemn prinse şi ele pe pereţi între tablourile Renaşterii, ceea ce e de mare ef
