Acum, la intrarea în primăvară, societatea românească are nenumărate urgenţe, între care Sănătaea, Învăţămîntul, Cultura, Administraţia. Dar urgenţa nr. 1 este Economia. Dacă în economie nu se va produce schimbarea aşteptată, celelalte domenii rămîn practic lipsite de orice şansă. Inflaţia scade, în sfîrşit. Dar preţurile continuă să-i răvăşească pe consumatori. Fiindcă producătorii sînt obişnuiţi să trăiască din preţuri mari, care să acopere costuri exagerate şi producţie rebutată. Piaţa îngustă menţine o ofertă restrînsă. Cererea solvabilă se restrînge şi ea. Tot mai mult. Salariile nu pot creşte, pentru că o producţie lipsită de capacitatea de a fi eficientă nu are cum să justifice alt nivel de cîştiguri, mai înalt. Normal, salariile mici nu pot să asigure consumuri mai mari. Din toate aceste cauze, peste stocurile de produse finite, nevîndute, se vor aşeza alte stocuri. Pentru că piaţa, atunci cînd îi sînt încălcate legile, se răzbună. Produsele respective, tot mai scumpe, nu vor mai avea cumpărători pe o piaţă dominată de consumatori cu venituri mici. Soluţia? Atacarea costurilor din economia reală. Fiindcă nu vor putea să fie scoşi mai mulţi bani atît timp cît întreprinderile cheltuiesc mult, consumă mult, cifrele de afaceri sînt mici, din această combinaţie neputînd rezulta altceva decît o valoare adăugată nesemnificativă. Şi nu vor putea să iasă mai mulţi bani dacă blocajul financiar, care înregistrează în prezent o deplasare de la societăţile comerciale cu capital majoritar de stat către regiile statului, va continua să crească. Închiderea cîtorva întreprinderi cu pierderi n-a fost decît un test. Pasul cel mare - întoarcerea marilor monopoluri din poziţia cu spatele la piaţă în poziţia cu faţa la piaţă şi consolidarea financiară a întreprinderilor viabile - n-a fost făcut. Mai ales, nu au fost găsite soluţii pentru a fi depăşită starea financiară frag