Aşa cum libera competiţie este departe de a se fi instalat în economia românească, tot astfel ea nu reuşeşte să prindă rădăcini nici în domeniul producţiei de idei. Polemicile rezultă în urma unei proiecţii a principiului liberal al competiţiei în spaţiul cultural. În cele ce urmează, voi încerca să prezint relaţia, în opinia mea, de natură cauzală, dintre lipsa unei încrederi autentice în forţa regeneratoare a competiţiei şi inexistenţa sau lipsa de ecou public a polemicilor intelectuale româneşti. O piedică uriaşă în calea valorilor care induc o percepţie pozitivă asupra competiţiei este mistica gnostică, perpetuată pînă în anul 2000, a luptei dintre Intelectualii convinşi că reprezintă tabăra Luminii, şi Comunişti, eternii lor adversari, plasaţi în sectorul Gheenei. Ceea ce rezultă de aici este imperativul unei strîngeri a rîndurilor, unei coeziuni intime şi profunde - condiţie esenţială pentru a rezista asediului forţelor Întunericului şi a putea declanşa, la un moment dat, contraofensiva. Nu susţin că metaforele gnostice şi maniheiste sînt inadecvate pentru a descrie experienţa comunismului, ci vreau doar să reamintesc faptul că ele sînt metafore. Din momentul în care le iei în literă, ai renunţat la condiţia de membru al acelui club al libertăţii sceptice, fondat în Europa secolului al XVIII-lea, pentru a adera la ceva ce seamănă în esenţă cu o sectă de "tremurici". Noi trăim într-un mediu cultural care ia metaforele în literă. Este instructiv să vedem cum un intelectual român poate mima silitor discursul de emancipare critică faţă de simbolistica naţionalistă, vehiculînd, în acelaşi timp, cu serenitate, reprezentarea Intelectualului anti- şi post-comunist ca scînteie a Luminii eterne căzută în lumile inferioare/infernale. Cu riscul de a părea paradoxal, voi spune că mitologia maniheistă a luptei Binelui cu Răul blochează naşterea şi propăşirea unor va