"Luna martie - luna femeilor" - slogan omniprezent acum cînd, în sfîrşit, se pare că a venit primăvara. Femeia, indiferent de vîrstă şi de categorie socială, îşi cere drepturile de a fi ridicată de la statutul de "mariţă", supusă în slujba oalelor cu ciorbă, a cumpărăturilor, a telenovelelor, la rangul de zeiţă ce pretinde de la ofrande spirituale, pînă la treburi mai pragmatice: flori, cadouri, mic dejun la pat etc. Aşadar, luna martie devine pentru bărbaţi un nesfîrşit calvar care presupune cheltuială de timp, de idei şi de bani. Dacă ar fi vorba doar de mamă, soţie, iubită, ar mai merge, însă se necesită şi un inventar strict al femeilor de la locurile de muncă şi simbolul propriu-zis capătă alte valenţe. "Doar 2.000 de lei şi scăpaţi de obligaţiile de la serviciu. Luaţi mai multe şi vă scoateţi ieftin", îşi face reclamă un vînzător de mărţişoare de pe Lipscani. Tot obligaţia implică scotocitul prin cutiile cu mărţişoare, primite de neveste anul trecut. Se mai lipeşte cîte o floare presată, se mai coase cîte o ureche la iepuraş, se înlocuiesc firele alb-roşii şi, astfel, plicurile sînt gata de a fi oferite. Se împart aleatoriu şi nimeni nu bănuieşte că se nasc dispute facile ("Ce-i cu prostia asta?", "Ce mi-o fi dat mie, femeie la 50 de ani, un maimuţoi roz?" etc.), dar care sînt repede date uitării ca şi mărţişoarele de altfel, azvîrlite în vreun sertar prăfuit. Şi cu florile se poartă aceeaşi stratagemă: tot ce primeşte EA, dai TU. Dacă EA nu primeşte, te blindezi cu bucheţele de ghiocei ofiliţi şi cu zambile - cea mai ieftină opţiune. Felicitările dau ceva mai multă bătaie de cap. Necesită un moment de inspiraţie. Dar, fără exagerări. "La mulţi ani!" că-i tradiţional şi "Vă urez fericire, sănătate şi multe realizări" sau "Numai urări de bine de la..." sau "Fie ca acest început de primăvară să vă aducă împlinirea tuturor dorinţelor" sau, mai poetic, "Întî