O clasă politică mizeră. Cam acesta este refrenul omniprezent în mass-media acestor zile. Mirare şi frustrare, nemulţumire şi revoltă, toate par a fi reacţiile logicii normale în faţa logicii politice. La început totul a avut o raţiune: demisia lui Babiuc. Apoi au intrat alte raţiuni în joc şi criza a căpătat o viaţă proprie pe care nici unul dintre actorii care participă nu o mai controlează. Faţă de toate aceste strategii şi logici complicate, logica normală rămîne perplexă. Trebuie schimbată clasa politică sau trebuie schimbată logica, aceasta ar fi concluzia. Dar publicul nu este atît de interesat de politică şi de criză cum ar părea. Doar puţini sînt cei care urmăresc şi au păreri clar formate. Cei mai mulţi sînt miraţi. Reacţia generală este cea de genul "au înnebunit boierii", ca la 1848. Aşa este şi aşa este bine să fie, peste tot oamenii sînt tot mai puţin interesaţi de politică, tot mai puţin, de vreme ce aceasta le afectează tot mai puţin viaţa. Dar la noi aceasta este problema: politica ne afectează încă foarte mult viaţa. Economia este în mîna statutului, adică a partidelor. Reţelele de putere reale din teritoriu se axează în jurul unităţilor economice mamut create de regimul comunist. Supravieţuirea acestora depinde uneori mai puţin de motivaţiile economice cît de puterea celui care le controlează. O viaţă economică normală şi viabilă este o iluzie, sistemul politic s-a implicat atît de adînc în economie, încît o ruptură la vîrf dă peste cap angrenajul economic, cu consecinţe sociale neaşteptate.

Totuşi, cineva cîştigă Cele două partide implicate în actuala criză au ambele nevoie de vîlvă pentru a se menţine în interesul public. PD este un partid cu un electorat fidel foarte restrîns şi care se mobilizează în campanie, un partid care trăieşte prin evenimente şi campanii electorale. PNL este la momentul examenului de maturitate. După reculul