Convorbire cu generalul de corp de armată (în retragere) Alexandru IONESCU SAINT CYR "Saint Cyr" vine de la faptul că şcoala militară a absolvit-o, printre primii, în Franţa, localitatea Saint Cyr, între 1928-1930. Calea armelor a luat-o la îndemnul profesorilor de la şcoală. Iar, de atunci, saintcyrianul a fost primul. Vă daţi seama, 90 de ani să fii tot primul! Povestea actualului prim-vicepreşdinte al Asociaţiei Veteranilor de Război este unică şi irepetabilă. Nu-i aşa? Pentru că saintcyrianul a respectat, indiferent de epoci, codul onoarei militare: Mie, cînd eram elev militar îmi cîntau colegii mei "Trece, trece îha-îha-îha-îha regimentu' zece". Şi eram şef de clasă, şi-odată mă urcam pe catedră şi ziceam: "Gata!" Amuţeau. Şi le ziceam că vine profesorul! Aveam fişele pe bancă, coboram de la catedră, dădeam raportu' cînd venea ofiţerul-instructor şi după aceea îmi deschideam listele, pe care să completez numele celui ascultat şi să pun nota ce se dădea. Totul era public şi, de foarte multe ori, profesorii se întorceau. Adică, te ascultau pe dumneata din banca a doua şi zicea "pune flăcăului nota 9" şi după aia trecea mai departe. După un timp iar se-ntorcea la tine şi te prindea că tu o luasei de gînd, îi pusese 9, gata. Şi-ţi punea 4. Îţi scădea nota. Aşa am învăţat în liceul militar. Ordine şi disciplină! Colegul meu de bancă zicea: "fii drăguţ, dă mai departe" că eu scriam citeţ, dar copiau şi le ziceam "bă, nu copia cuvînt cu cuvînt". Aşa am făcut şi-n străinătate! Eu notiţele le luam direct în tuş! Vă daţi seama. Da' să vă spun ce-a fost în Franţa... Anu' următor a încercat şi fratele meu la Saint Cyr. Şi i-am scris să nu se bucure că n-o să vină. Vin tot alţii, cu pile. Bine, ş-acum e la fel. Că dacă dumneata eşti ministru, fiul face armata în America sau dacă suflă ceva în Balcani, 'mneata îţi timiţi copilu' să facă şcoala la Cadeţii de nu ştiu u