- povestiri de la 1848 - În anul 1850 ceea ce interesa mediile politice radicale europene de orientare mazziniană era cum anume ar trebui să fie o nouă "revoluţie generală, sincronă şi cu unitate de comandament, pentru înfăptuirea Europei federale, democrate şi republicane, avînd la bază statul naţional" (Ciorănescu, Românii şi ideea federalistă, p. 30). Cum ar putea să se împlinească această reverie cînd lumea era bîntuită, vorba lui Ciorănescu, de "reminiscenţe istorice şi gelozii naţionale"? Chiar aşa? Cum se poate împăca diversitatea cu unitatea, cît pot să cedeze popoarele din sinele naţional în favoarea celui supranaţional? Dacă atunci se vorbea de proiectul unei federaţii danubiene, cei din preajma lui Kossuth, spre exemplu, nu pricepeau, nu doreau să înţeleagă pentru că multe "reminiscenţe istorice şi gelozii naţionale" le îngreunau înţelegerea. În plus de asta, Dumitru Brătianu, Nicolae Bălcescu, dar şi C.A. Rosetti, cu toate că erau în acord deplin cu Mazzini, visau, credea Kossuth, la unirea românilor în antica Dacie în chiar sînul confederaţiei. Astăzi este evident că românii de atunci erau mai aproape de lumea lui Romano Prodi, chiar dacă urmăreau realizarea pe această cale a unităţii etnice. De bună seamă că toate acestea puteau fi socotite vise ale unor juni exaltaţi, idealuri lipsite de pragmatism, vorba caimacamilor Vogoride şi Balş, antiunionişti din stirpea acelora care-i ţineau pe tinerii radicali de bonjurişti şi farmazoni, aceştia din urmă apăruţi imediat după zavera eteristă. În acele vremuri se zvonise printre boierii din Iaşi că la spătarul Iordache Catargiu s-ar fi găsit, la o percheziţie, "scrisoarea unei loji masonice din Paris precum şi

însemne masonice, dovedind că Catargiu se făcuse farmazon (...) - ceea ce a scandalizat foarte tare boierimea Ieşului, în ochii căreia francmasoneria trecea drept lucru nelegiuit" (Radu Rosett