Suzana BANTAŞ,
artist amator din lumea medicală Noi sîntem înfiinţaţi din 1955 ca şi Club al Sindicatului Sanitar. Eu personal, Suzana Bantaş, fac parte din Cenaclul "Ţuculescu" de pictură, oarecum recunoscut, care împlineşte 50 de ani. Medicii sînt înăscuţi pictori, fiindcă atunci cînd dau la Medicină trebuie să ştie să deseneze corpul uman, cu atenţie şi fineţe. Corpul omenesc, prin fiinţa lui, este Estetică. Aşa fuge mintea de la bolnav şi vindecare, către frumos şi sănătate. Această legătură e înăscută. Ai un incurabil şi-i dai o scînteie de artă, atunci îl scoţi din durerea lui zilnică. Eu sînt internistă, specialistă în urgenţe medico-chirurgicale şi am trecut prin cele mai înfiorătoare stări, unde totul depindea de o secundă, dar arta m-a ajutat, după ce l-am adus pe linia de plutire pe bolnav, să-i arăt un lucru frumos. Bine, ehei, am şi eu frămîntările mele, fiindcă nu pot atinge niciodată perfecţiunea. Eu sînt pentru culorile vii, benefice, puternice, optimiste, pentru că aşa se zice: "kalos kagathon". Aţi pictat vreodată vreun pacient? Nu, numai asistente. Ele sînt drăguţe... Cum aţi ajuns la pictură? De mică am pictat cu un pictor influenţat de impresionişti.
Apoi, am făcut trei facultăţi. Eu vroiam Medicină, dar atunci nu era meserie de fete, mama a vrut pictură şi am dat prima oară la Drept. L-am făcut pe rînd pe toate. Am fost repartizată în magistratură cînd se judeca Maniu, am refuzat şi m-au dat la bibliotecă. Am simţit, însă, că m-ar fi dat afară şi de-acolo, fiindcă eram, ziceau ei, fată de burghez. Aiurea, tata era profesor. În sfîrşit, cu o expresie nu prea politicoasă, am dat dracu' totul şi am intrat la Medicină. Acolo, eu făceam lucrările practice ale colegilor, ei mergeau la distracţii şi veneau doar la sfîrşit: "E gata?" şi eu secţionam fără să-mi fie rău. Am vrut să intru în Uniunea Artiştilor, dar mi-au dat un Stalin d
