Interviu cu Radu BERCEA, directorul Institutului de Studii Orientale "Sergiu Al-George" Înfiinţat, ca şi Muzeul Ţăranului Român, la începutul anului 1990 de către Ministrul Culturii, Andrei Pleşu, Institutul de Studii Orientale Sergiu Al-George împlineşte şi el zece ani de activitate. L-am invitat cu acest prilej la un dialog pe Radu Bercea, directorul Institutului. Anca Manolescu: Din cîte ştiu, a crea un institut de studii orientale a fost un proiect de lungă vreme dorit, hrănit de cîţiva oameni ai culturii româneşti. Radu Bercea: Aşa este. Cînd Andrei Pleşu a luat hotărîrea de a-l înfiinţa, în condiţii în sfîrşit propice, el realiza un mai vechi vis al unor intelectuali români. Constantin Georgian, născut la 1850, cu bune studii de limbi clasice şi de sanscrită în Franţa şi Germania, insistase în zadar pe lîngă autorităţile vremii să înfiinţeze o catedră de sanscrită la Universitate. Apoi, cea mai notabilă tentativă a fost, în anii '30, cea a lui Mircea Eliade. Întors din India, el proiecta împreună cu Alexandru Rosetti un institut sau un centru de studii orientale care urma să funcţioneze în cadrul Fundaţiilor Regale. Al. Rosetti, care mi-a vorbit despre această iniţativă, amintea de aceeaşi nereceptivitate a autorităţilor. În corespondenţa lui Eliade, care a început să fie publicată, există referiri la acest proiect ambiţios: Eliade îşi propunea să predea nu numai sanscrita, dar şi limbile pali şi tibetană. Mai tîrziu, Constantin Noica a fost urmărit, şi el, de ideea unui asemenea institut. Ce stîrnea lui Constantin Noica interesul pentru studiile orientale? Întemeiarea unor instituţii de cultură, în care să se formeze tinerii talentaţi după care el "pornise la vînătoare", îl obseda după, cum ştim, pe Noica. În acest caz, proiectul său se lega de ideea lui Mircea Eliade că România ar fi cumva o verigă de legătură culturală, că ar sta cu faţa şi spre Vest