Stabilit în 1892 în România, unde, la Iaşi, devine student la Drept (deşi n-a putut depune diploma de bacalaureat), după ce avusese parte de un exil siberian de opt ani, Constantin Stere devine repede cunoscut printre colegii socialişti din localitate, apoi şi din ţară. Cu şapte ani mai tîrziu, în 1899, el este cel ce fusese factorul motor în actul de trecere a unei părţi din intelectualitatea socialistă, cunoscută sub denumirea de generoşi, în PNL. Avusese, în acest scop, conciliabule cu Ion I.C. Brătianu, şeful aripii tinere din PNL (convorbiri avusese nu numai el), care i-a promis că idealurile pe care le arborau generoşii în PSDMR vor fi înfăptuite, prin unirea eforturilor, de către PNL. Şi avea dreptate. Trecerea generoşilor în PNL s-a făcut, oficial, printr-un banchet dat de tineretul liberal în sala Liedertafel din Bucureşti în cinstea lui D.-A. Sturdza, şeful PNL, acum cu prestigiul rău şifonat. Gazetarii cu umor au spus, atunci, că trecerea generoşilor la liberali s-a făcut la un pahar cu vin. Repede, C. Stere devine bun prieten cu Ionel Brătianu şi, ştia toată lumea informată, sfetnicul său de taină. Era o prietenie loială, cimentată prin comunitatea principiilor doctrinare. Şi Stere şi Brătianu doreau reformarea structurilor româneşti, prin înfăptuirea reformei agrare şi a celei electorale, deopotrivă în favoarea ţărănimii. Stere milita pentru asta prin Viaţa Românească, de el întemeiată (împreună cu Ibrăileanu) în martie 1906. De fapt, Viaţa Românească, repede devenită cea mai importantă publicaţie culturală a ţării, acţiona (cu acordul lui Ionel Brătianu) ca un factor de presiune (cu greutate) asupra PNL. Stere, ajuns şeful organizaţiei liberale ieşene, l-a ajutat enorm pe Ionel Brătianu, în 1907-1908, să-l descăuneze pe Dim. A. Sturdza din demnitatea de preşedinte al PNL în favoarea lui Ionel Brătianu. Înfruntarea a fost de o duritate feroce, pîn