Pasarile din tei Ma aflam intr-o primavara in cimitir, langa un mormant sfant pentru mine: al mamei mele. Cum stateam adancita in rugaciune, am auzit dintr-o data niste ciripituri puternice deasupra capului, intr-un tei care se pregatea sa se aprinda de flori - cea mai frumoasa candela asezata de Du...

Pasarile din tei Ma aflam intr-o primavara in cimitir, langa un mormant sfant pentru mine: al mamei mele. Cum stateam adancita in rugaciune, am auzit dintr-o data niste ciripituri puternice deasupra capului, intr-un tei care se pregatea sa se aprinda de flori - cea mai frumoasa candela asezata de Dumnezeu langa mama. O pasare cam de marimea unei vrabii, albicioasa pe pantec si cu aripile albastrii-cafenii, ciripea agitata pe limba ei, uitandu-se la o alta pasarica, mai mare, care statea pe aceeasi creanga, tinandu-si cu greu echilibrul. Se balansa in fata, in spate, zgribulita, intr-o vizibila stare de rau. Am banuit imediat ca este otravita cu insecticidele imprastiate pe campul din spatele cimitirului. Pasarica bolnava nu scotea nici un sunet, luptand din greu sa evite caderea, in vreme ce tovarasa ei o invata ce sa faca, agitandu-se disperata in preajma ei. Nu erau de aceeasi specie, dar suferinta uneia dintre ele n-o lasase indiferenta pe cealalta. Le-am urmarit multa vreme, pana cand pasarica bolnava a izbutit sa zboare pe o ramura mai inalta si am pierdut-o din ochi.

Iata o mica drama la care am asistat: o pasare otravita cu insecticide, asistata cu imensa solicitudine de o "straina" dornica sa o ajute macar cu sfaturi ciripitoare, daca nu cu un gest decisiv. Bietele pasari platesc un tribut amarnic de greu inconstientei umane, care nu tine seama de raul pe care-l seamana printre celelalte vietuitoare de pe pamant. Si nu e vorba doar de insecticide! Multe pasari sunt prinse cu latul si zidite de vii in custi, pentru ca apoi sa fie vandute in piet