Şmecheria unsuroasă şi gureşenia peltică, populismul arţăgos şi neruşinarea zâmbăreaţă a liderilor P.D. nu mai ţin la populaţie, dar, iată, merg din plin în relaţia cu P.N.Ţ.C.D.-ul! Partidul resuscitat de Corneliu Coposu se mai reazămă, de altfel, el însuşi, doar în scălâmbăielile televizate ale d-lui Opriş ori în bâlbâielile strategice ale lui Ion Diaconescu. Românii s-au cam lămurit că majoritatea demagogilor din jurul lui Petre Roman nu sunt altceva decât o bandă organizată întru jaf şi învârteală. Ei au schimbat tradiţionalele cuvinte magice "Banii sau viaţa!" cu mai moderna îndeletnicire de "ordonator de credite". Uluiţi de această metamorfoză, ţărăniştii nu prididesc să le satisfacă cele mai aberante dorinţe!

Pentru oameni care ar trebui să stea demult (şi multă vreme de aici înainte!) la închisoare, singura formă de captivitate e cuşca televizorului, unde debitează cu o viteză de accelerat, cele mai mari neghiobii pe care le-am auzit vreodată. însuşi el lider maximo, după ce a dormitat vreo trei ani lângă microfonul Senatului, s-a trezit din aţipeală şi a început să se împăuneze cu munca d-lui Andrei Pleşu şi (trebuie s-o recunosc, n-am ce face!) a lui Emil Constantinescu. Cu astfel de obiceiuri, dobândite pe vremea lui Iliescu şi consolidate după 1996, P.D.-ul s-a dovedit un permanent factor dizolvant şi o sursă necontenită de conflicte, harţe penibile şi minciuni ventilate cu aplomb.

În aceste condiţii, e surprinzător că dl. Constantinescu nu i-a inclus pe lista învingătorilor săi şi pe oamenii lui Roman. Nu ştiu şi n-am cum să aflu în ce măsură P.D.-ul corespunde portretului-robot al celor invocaţi de preşedinte. Nu ştiu, cu alte cuvinte, dacă ei sunt securişti sau comunişti. Tot ce ştiu e că se comportă de parcă ar aparţine categoriilor aduse în discuţie! Rapacitatea împinsă dincolo de orice limită, duritatea şi bădărănia agresivă cu c