Discursul preşedintelui Constantinescu de la adunarea medicilor ţărănişti a fost comentat pe toate feţele şi, dacă lăsăm deoparte detaliile, ideea generală a fost că dl Constantinescu se pl înge cam tîrziu de securiştii şi activiştii de partid grupaţi în anumite partide ori de făcătorii de opinie "analfabeţi" sau ignoranţi care dau tonul discuţiilor publice ori de persoane aflate în rîndurile puterii. Despre toţi aceştia, preşedintele Constantinescu spune că l-au învins.

Se aştepta preşedintele ca presa, cu care nu se află în termeni prea buni, să îl contrazică şi să-l asigure că n-a fost învins? Mă îndoiesc. Spera domnia-sa ca ziariştii să-i dea dreptate şi să anunţe că în sfîrşit preşedintele a pus degetul pe rană? Iarăşi e greu de crezut. Dl Constantinescu a avut prilejul să se convingă de faptul că editorialiştii şi analiştii politici nu-şi riscă propria credibilitate pentru a susţine cauze care coboară alarmant în sondajele de opinie. Sau le susţin cu atîta rezervă, încît susţinerea aproape că nu se observă.

Ceea ce însă cu siguranţă că preşedintele Constantinescu ştie e că nu i se mai acordă şanse, acum, pentru a obţine un al doilea mandat. Spre deosebire de ceilalţi posibili mari competitori ai săi, dnii Iliescu şi Meleşcanu, el nu mai e un candidat la preşedinţie aducător de voturi celor pentru care candidează, ci unul care are tot mai multe probleme la acest capitol. S-a dus preşedintele la medicii ţărănişti doar ca să se plîngă, sincer, într-un cadru restrîns, mizînd pe faptul că presa nu e de faţă, dar că ţărăniştii vor afla, din aproape în aproape, de ce crede dl Constantinescu că e cel mai prost plasat în sondaje dintre candidaţii la preşedinţie? Pentru asta ar trebui să acceptăm un lucru imposibil, ca preşedintele Connstantinescu să se poată deplasa incognito într-un moment în care presa era pe urmele lui din cauza ciorovăielilor din