1
îmi spui: aici ne despărţim,
cu noi rămânem fiecare
învinse sufletele se-nfăşoară
şi la pământ încet se lasă
Iar liber, sângele-nspumat
îşi leapădă şeaua lucioasă
Lumina fermentează iar
în ochii-nchişi sub pleoapa arsă
De-a valma carii viermuiesc
în trunchiurile de pe plajă
Ne podidesc auzul lacrimi.
în preajmă marea se înalţă
ca un trofeu de-albastre flamuri,
peste deşert victorioasă.
2
Tu mă conduci într-un ţinut
încă nebănuit de mine
Dincolo de infern şi paradis,
în ţara somnului ce vine
fără să simţi şi te închide
sub clopotul cerului alb
Când te ridici în faţa mării
din locul unde-abia ai stat,
de abur şi de gaz e ţărmul
până-n tărâmul celălalt
3
Tu mă conduci într-un ţinut
de foc în care totul arde
Intrăm ca-ntr-un incendiu roşu
peste nisipurile-ncinse
Flăcări stârnite din senin,
de nimeni, din nimic aprinse
se înmulţesc la nesfârşit,
de vânt necontenit întinse!
Umbrele se evaporă-n amiază.
Nevătămaţi ieşim din foc
stingându-i flăcările-n mare.
Ne-aşteaptă Somnul, în acelaşi loc.
4
Clocotesc scoicile pe mal,
mirosul algelor ca din fiole se revarsă
Marea îmbracă altă haină,
zumzetul valurilor încetează.
Tu dormi. Singura veste despre tine
este însăşi absenţa.
Oglinda care te încape
în rombul ei nepăsător.
Tu dormi în timp ce eu mă rog
zeilor apei pentru tine
Un pictor sunt, tu, muza adormită.
în soare umbrele Iubirii ard.
Tu dormi pe când