Noul Observator

Ne bucură cu adevărat, fără urmă de ipocrizie, apariţia unei noi publicaţii culturale care se vrea altfel decît cele existente. Este ca şi cum, într-un cerc de persoane care se întîlnesc periodic şi se cunosc bine (să nu ne amăgim: cumpărătorii de asemenea reviste sînt o familie nu prea numeroasă la scară naţională, vine cineva mai bine informat, mai vioi, cu o foame culturală sănătoasă, înghiţind şi digerînd rapid noutăţile din domeniu, propunînd alte subiecte de discuţie sau altă viziune asupra celor vechi. Asta nu poate decît să învioreze atmosfera, să facă întîlnirile mai pasionante, mai dinamice, mai antrenante. Cu aceste sentimente am primit primul număr al "săptămînalului de informaţie şi analiză culturală" OBSERVATOR CULTURAL (director: Ion Bogdan Lefter, redactor-şef: Carmen Muşat, redactori: Paul Cernat, Victoria Luţă, Cristian Munteanu, Diana Soare), apărut cu sprijinul firmelor Muşat & Asociaţii, Suez Lyonnaise des Eaux şi al Centrului Cultural Sindan. * O anchetă publicată în deschidere - "Mai este necesară o nouă revistă culturală în România anului 2000?" - relevă părerea unanimă că DA. Unele dintre personalităţile întrebate sînt tare plictisite de oferta existentă (ceea ce nu le împiedică să ofere mereu articole, lungi eseuri sau studii, poeme şi proză acestor bătrîne, achilozate şi incoerente reviste care "supravieţuiesc inerţial", sau să dorească să îşi vadă recenzate acolo cărţile nu de către tineri critici la început de drum, ci de către consacraţi cu vechi state). De ce sînt plictisiţi, agasaţi? Fiindcă "din pură inerţie sau din sentimentul că au publicul lor şi că în pagină trebuie să se scrie ceea ce acest public doreşte să citească, multe din respectivele reviste au rămas, adesea şi grafic, aşa cum erau prin anii '60-'70. Ele afişează o superficială legătură cu actualitatea - anunţuri de premii literare undeva în Ves